Nouă ne place să ne credem geniali, nemaipomeniți și unici. Unici suntem, dar geniali nu prea cred. Numai faptul că geniul se naște undeva unu la 1.000 de ani sau mai indulgent unu la 500 de ani și noi avem să zicem 4.000 dacă includem și comuna primitivă, concluzia e că numărul de genii aici în spațiul carpato-danubiano-pontic n-ar trebui să fie mai mic de 4 dar nici mai mare de 8. În acest context, ar trebui s-o lăsăm mai moale cu geniile de aici, din moment ce în rândul celor 100 persoane care au influențat omenirea nu se află niciun dac, niciun muntean, niciun ardelean, niciun moldob=vean, niciun român, mai exact spus.
Îmi aduc aminte că exista o emisiune 10 pentru România și la una din ediții niște actori l-au devansat pe Ștefan cel Mare, ceea ce arăta subiectivismul dus până la obscenitate al celor care au creat emisiunea și mai ales a celor care votau, având o ignoranță sublimă, desăvârșită, lină și mai ales epică. Să nu spun că televiziunea a avut un rol esențial în a deforma scara valorilor, căci bietul Ștefan nu avea cum să apară noaptea la tv în emisiuni mondene să fie votat de cei care urmăresc astfel de emisiuni.
Ar trebui să definim ce este acela un geniu, să enumerăm câteva criterii calitative și alte câteva criterii cantitative, să facem o listă deschisă cu personalitățile care s-ar califica pentru a avea statutul de geniu. Definiția de geniu e una și a spune că cineva este genial este altceva. Cel cei-a zis lui CARAGIALE: maestre, momentele sunt monumente, a fost genial cu acestă zicere, dar geniu nu a fost. Cel ce a avut zicerea vara nu-i ca iarna și aici mă refer la BĂSESCU, a fost genial, dar geniu nu a fost. Este posibil ca și faptul că am scris că a fost genial să-i determine pe unii să mă caftească pe stradă la nimereală.
Oricare dintre noi este posibil și probabil să avem focul geniului în noi, dar alegerile pe care le facem sau le fac alții pentru noi, ne aruncă pe acel drum nefericit, care nu ne pune în valoare calitățile noastre geniale, care ard mocnit un timp, dar care se sting și nici nu ne-am dat seama când am rămas în sfera celor obișnuiți care se pierd zi de zi în mulțimea muritorilor de rând, nesemnificativi, dar plini de speranțe.
Trebuie să spunem că avem multe alte calificative. Despre o teză de doctorat vom spune că este:
- necorepunzătoare deacă are greșeli,
- bună dacă are lucruri originale, dar nu cădem pe spate,
- foarte bună, dacă are multe lucruri originale, valoroase, recunoscute,
- excepțională și merită calificativul magna cum laudae, dacă are desoperiri epocale.
În mitea mea, aia care mi-a mai rămas acum la 73 de ani, cred că din 10.000 de teze de doctorat s-ar găsi o teză care să merite calificativul magna cum laudae. faptul că eu am fost în 10 comisii unde s-a pus în discuție acordarea unui astfel de calificativ în 7 din cazuri, mi se pare o abordare neserioasă. Bine că inițiativa a fost stopată de președintele comisiei nu pentru că teza n-ar merita, ci că un astfel de calificativ ar necesita un timp suplimentarvde analiză mai mare, iar utorii erau strânși cu ușa că depășiseră de geniali ce erau termenele normale de realizare a tezelor...
Deocamdată, eu conchid că Mihail EMINESCU este un geniu al poporului român. Ceilalți 3 sau ceilalți 7 trebuie identificați cu trudă, 99% transpirație și 1% inspirație.
(18 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment