Cel mai bun student nu este șeful de promoție. Șeful de promoție este cel cu media cea mai mare. Cel mai bun student este cu mult mai mult. El:
- are note bune și foarte bune,
- desfășoară activitate științifică reală,
- este activ la seminarii,
- realizează proiecte bune și originale,
- oferă soluții excelente la examene,
- merge la teatru și film,
- știe să zâmbească inteligent și sincer,
- are o privire luminoasă,
- știe să zâmbească inteligent și sincer,
- are o privire luminoasă,
- practică un sport de echipă,
- își respectă cuvântul dat,
- merge la bibliotecă,
- dă dovadă permanent de punctualitate,
- citește poezie, vizitează expoziții și muzee,
- are o gândire clară și știe ce are de făcut,
- își manageriază corect cariera,
- nu face rabat de la obiectivul stabilit,
- este un foarte bun coleg,
- lucrează ritmic, nu lasă lucrurile pe ultimul moment,
- are un comportament previzibil,
- are coordonatele omului pe care te poți baza.
Am pretenția că am știut ce înseamnă studentul cel mai bun în raport cu criteriile mele, drept care am avut fericirea să colaborez cu astfel de tineri.
În primul rând, pentru mine, un student ca să intre în categoria de a fi cel mai bun, trebuia să promită o zi și o oră când vine cu soluția și să vină așa cum a promis și mai ales cu soluția bună la problema dată.
În al doilea rând, un student era considerat de mine ca fiind cel mai bun, dacă avea capacitatea de a lucra în echipă în mod eficient și de a nu fi dominator sau de a deturna problema dată spre ceva la care s-a gândit el.
În al treilea rând, un student era considerat de mine ca fiind cel mai bun, dacă nu muta vorba de colo-colo și nici dacă nu-și bârfea colegii de echipă sau fitilea în vreun fel, fiind de o discreție maximă.
Au mai fost și alte lucruri de care am ținut seama și acum după atâțea ani, toate criteriile impuse de mine nu mi-au oferit surprize, toți cu care am lucrat au fost cei mai buni din punctul meu de vedere.
Am avut colegi care au lucrat, de asemenea, cu cei mai buni studenți, selectați după criterii proprii, ceea ce arată că lumea este foarte diversificată și că mai multe soluții ale uneia și aceleiași probleme sunt valide, exact cum ecuația de gradul n are n soluții care o verifică, fără să existe întrebarea legată care dintre ele a stat la baza construirii ecuației, întrebare pusă prost.
(20 februarie 2019)
No comments:
Post a Comment