Despre Dunu SĂRARU nu am știut nimic până în 1974 când am cumpărat cartea scrisă de el, intitulată Niște țărani. El trata exact perioada aceea grea, ce corespundea copilăriei mele, în care se năștea noua orânduire și scremerile facerii se lăsau cu dureri dintre cele mai teribile. Am zis dureri, deși mai corect era să zic orori.
Numai în câteva situații am stat câte o noapte întreagă să citesc o carte. Așa s-a întâmplat cu Un veac de singurătate, cu Maestrul și Margareta și acum cu Niște șărani. Am comparat cartea ca valoare cu Moromeții lui Marin PREDA.
În vremurile acelea, scriitorii trebuiau să meargă în mijlocul maselor. La ASE era într-o clădire din MOXA un Atheneu Studențesc, unde se organizau tot felul de activități. Cum eu eram un fel de sculă pe basculă, am primit sarcină să merg să-l întâlnesc pe scriitorul Dunu SĂRARU și să vin cu el să vorbeaască studenților despre scrierile sale. M-am bucurat. Seara aceea a fost memorabilă. Scriitorul Dunu SĂRARU avea verb, știa să ducă o dezbatere despre scrisul său cu mână forte, exact în direcția dorită de el. L-am surprins destul de mult pe Dunu SĂRARU cu cele pe care le știam eu despre romanul Niște țărani. Analizasem acest roman ceva mai mult după ce l-am citit, privindu-l cu ochii analistului și criticului literar, căci mă visam și în astfel de posturi, din moment ce aveam un șef cam tâmpit, care mă scotea din minți cu aberațiile lui dovedite prin recitarea unor versuri până la saturație, în locuri dintre cele mai nepotrivite.
Mi-am reprimat să-i zic lui Dunu SĂRARU că volumele ce au urmat nu mi-au plăcut. Cred că și-a dat seama că le citisem, dar faptul că reveneam la romanul Niște țărani, dovedea că ceva se întâmplă. Să nu uităm că a fost și prin cc al pcr, iar ca scriitor, se obținea o astfel de poziție doar prin dovedirea unui militantism ușor exagerat sau zgomotos.
Dunu SĂRARU a fost și director de teatru. Cât a fost director la Teatru Mic, s-au montat piese extrem de valoroase, drept pentru care m-am dus să le văd de mai multe ori. A fost și director la Teatrul Național București, iar montarea cu Tache, Ianke și Cadâr va rămâne ani și ani în memoria iubitorilor de teatru, căci Radu BELIGAN, Gheorghe DINICĂ și Marin MORARU au fost magnifici. La teatrul Mic s-a jucat cu Olga TUDORACHE și Rodica NEGREA sub bagheta regizorală a lui Cătălina BUZOIANU, piesa Efectul razelor gamma asupra anemonelor. La teatrul Foarte Mic am văzut-o pe marea actriță Irina RĂCHIȚEANU ȘIRIANU, într-o piesă cu un singur personaj.
În cuvinte: Dunu SĂRARU este un talent autentic. Dunu SĂRARU a făcut lucruri memorabile
(14 februarie 2019)
👏👏👏👏👏👏👏👏👏👍👍👍👍👍
ReplyDelete