Călătoream de la Hamburg către Barcelona. În stânga era soția mea, iar în dreapta s-a așezat o doamnă care în mod normal ar fi trebuit să plătească două bilete. Am observat ccă se revărsa peste mine. Am fost destul de insistent în a-mi menține poziția de supraviețuire.
Călătoream de la Amsterdam spre București. Mă felicitam că se închisese ușa avionului și locul de la mijloc, din dreapta mea rămăsese neocupat. În naivitatea mea, credeam că voi avea un zbor plăcut. S-a produs inevitabilul. Ușa avionului s-a deschis. A intrat un tânăr corpolent, care s-a așezat exact pe locul din mijloc, strivindu-mă și pe mine dar și pe cel din dreapta lui. Când respectivul a adormit, a devenit o masă flască, revărsată necontrolat peste mine.
Urmăresc cu insistență emisiunile de pe TLC dedicate celor care cântăresc peste 300 kg și care luptă să slăbească.
Am observat că:
- toți sunt dezamăgiți de cei din jur în orice problemă,
- alții sunt de vină că ei mănâncă necontrolat,
- cei din jur trebuie să le stea la dispoziție,
- ei fac totul foarte bine, iar ceilalți greșesc,
- vor să fie apreciați, ei având dreptate mereu,
- se cred foarte buni, neînțeleși de cei din jur,
- cred că au făcut progrese și cântarul este nedrept cu ei,
- spun că muncesc din greu, dar uită de dietă,
- nu acceptă sfatul psihologului,
- pleacă de la premisa că doctorii au ceva cu ei.
Și la sălile de forță am văzut persoane supraponderale, dornice să-și schimbe obiceiurile. Este adevărat că nu este un lucru deloc simplu și ușor, dar toate lucrurile trebuie înțelese corect. În cazul în care se procedează altfel, nu se obține niciun rezultat, căci niciun proces nu este ireversibil, tot așa cum succesul nu este veșnic și nici cum talentul nu se transmite genetic.
(25 februarie 2019)
No comments:
Post a Comment