Eu nu am avut învățători de calitate, dar învățătorii copiilor mei au fost cei care mi-au dat acele elemente care m-au făcut să-mi dau seama ce înseamnă un învățător bun. Un învățător, pentru a fi considerat cel mai bun, trebuie:
- să-i înțeleagă pe copii,
- să se apropie de sufletele copiilor,
- să nu părtinească pe nedrept pe nimeni,
- să vorbească frumos copiilor,
- să nu fie violent sub nicio formă,
- să-i considere pe toți copiii ca fiind foarte buni,
- să nu-și bată joc de copiii săraci sau cu dizabilități,
- să dea dovadă de mult tact în a discuta problemele,
- să aibă cele mai potrivite răspunsuri la problemele spinoase care-i apar,
- să-i înțeleagă pe copii și să se comporte cu multă înțelepciune,
- să aibă calitățile de a modela caracterele copiilor,
- să gândească de cinci ori înainte de a vorbi.
Am cunoscut învățători care nici păzitori la vaci nu erau buni, necum de a fi în preajma copiilor. Ei aveau o anumită răutate, o dependență de a primi cadouri și de a li se îndeplinini cerințe dintre cele mai bizare de către părinții ai cărăr copii trebuiau să fie favorizați așa cum părinții își doreau. Am văzut învățători care schimbau arbitrar ierarhia valorică a elevilor în clasă în mod forțat, lucru pe care copiii îl sesizau ca fiind o mare nedreptate.
(21 februarie 2019)
No comments:
Post a Comment