Întotdeauna mi-au plăcut florile și mai ales mi-a plăcut să le desenez. Am admirat tablourile unor mari pictori și LUCHIAN a fost și a rămas marele meu pictor al florilor.
În vremurile de demult, când multe lipseau și nu aveai cui te jelui, iar când șefii trăiau cele mai absurde experiențe chinuindu-și subalternii, am trecut la etapa de a desena. Una dintre producțiile mele este cea cu niște maci pe care i-am văzut pe un câmp de la IMGB din Berceni, dar pe care nu i-am rupt, ci doar le-am luat imaginea în mintea mea și când am ajuns acasă de la cros câteva săptămâni bune mai târziu, i-am desenat, răcorindu-mă cumva și eliberându-mă de energiile negative cu care șeful meu mă încărcase fără rost.
Acum, după 41 de ani, parcă, dacă aș mai trece prin acele locuri, m-ar cuprinde tristețea să văd nenumărate ruine și câmpuri în paragină sau locuri unde era grâul de o frumusețe rară, au răsărit blocuri hidoase, înghesuite și mai ales cu mai probleme privind rezistența la cutremure. Știu doar că am desenat pe hârtie de imprimantă de la calculator, verso, din rațiuni despre care mi-e greu să scriu acum.
(21 februarie 2019)
No comments:
Post a Comment