Unii cred că drumarii sunt niște maeștri adevărați, care asfaltează numai și numai pentru a se răzbuna pe noi, ăia care avem mașini și ne plimbăm ca boierii, ceea ce nu merităm.
În realitate, ei sunt necalificați de sus până jos, căci n-ar rămâne drumari dacîă ar fi niște ingineri DOXA sau niște muncitori supercalificați tot DOXA. Așa că, necalificați fiind, s-au aciuat și ei undeva unde locul de muncă nu este un birou de lux sau ceva într-o zonă tropicală deosebită.
În mintea lor, ei cred că stăpânesc marele secret de a păcăli pe toată lumea. Ceea ce nu este adevărat. Firmele care fac drumuri, repară drumuri sau se ocupă de drumuri și-au împărțit zonele, încât nu este nevoie să iasă din zone strict delimitate și nu foarte extinse. Ar fi o calamitate pentru ele dacă ar face drumuri de calitate pe o zonă cu garanție 5 ani. Ar însemna ca zona lor să crească de 4 ori, ceea ce i-ar face să iasă din orașe, să meargă la mama dracului în anul al doilea, în anul al treilea, iar în anul al patrulea să meargă la dracu cu cărți de pace. De aceea, ei fac lucrări de proastă calitate. Dacă trebuie să cârpească an de an, ei nu ies din zona aceea mică niciodată. Ceea ce în țările spălate, cu specialiști ce se respectă este un dat natural, la noi, ieșirea dintr-o localitate ar fi o catastrofă pentru firma de apartament, pentru lăcomia pentru câștigurile și pentru comisioanele astronomice ale trântorilor cu semnătura în pix. Și reasfaltările sunt tot de foarte proastă calitate, tot pentru a rămâne în aceeași zonă. Cei din sectorul Ț înțepenesc în acel sector și o fac pentru că reasfaltările lor durează până dă o zăpadă sau o ploaie sau un îngheț. Calitatea este proastă pentrucă:
- mâna de lucru este necalificată;
- se lucrează de mântuială;
- se fură din materiale;
- calitatea materialelor este execrabilă;
- termenele de garanție sunt laxe, iar penalizările dunt diareice;
- nu există management adevărat, ci caricatural;
- managementul calității nu există;
- clauzele contractuale sunt făcute de hoți, pentru hoți.
Cugetam filosofic dacă există o forță care să facă să nu se repare un drum asfaltat acum în vara lui 2017 în anul 2018 și cei ce au reasfaltat să plătească de 10 ori valoarea reasfaltării, iar dacă nu este necesară reasfaltarea în 2019, firma să primească un bonus de 100 de ori valoarea reasfaltării la preț de 2019. Nu cred, pentru că nu despre gropi s-ar vorbi în 2019, ci de un teatru de război, unde natura a săpat ytranșees mai ceva ca linia de rezistență Maginot.
(04 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment