365 împotriva României: Gheorghe N. LEON o Mariță bună la toate

Gheorghe N. LEON a fost ministru în guvernul legionar al lui Ion GIGURTU în intervalul 4 iulie - 4 septembrie 1940. Era un personaj cu oarecare studii și chiar cu un doctorat luat în Germania, pe bune, nu așa cum iau politicienii noștri de sunt acuzați pe bandă rulantă de plagiat, chiar în procente, de exemplu 4% furt calificat și intelectual se accesptă.

El a ocupat în același timp funcțiile de de ministru de finanțe, de ministru comerțului exterior, de ministru al economiei naționale și de ministru al agriculturii și al domeniilor. Întotdeauna am avut o părere foarte proastă față de cei care lucrau în informatică și-mi ziceau că știu să lucreze rețelistică, să facă programare, să dezvolte sisteme de operare și mănâncă C++ pe pâine. Cu atât mai mult, când m-am apucat să studiez despre Gheorghe N. LEON, văzându-l prezent în atâtea funcții de ministru, mi-am construit ipotezele:

- ori tipul era foarte deștept,

- ori era penurie de mușterii,

- ori graba a fost foarte mare,

- ori el era indecent de orgolios,

- ori era ușor de convins.

Oricum o dăm, rezultă că părerea mea proastă nu se schimbă și nu-i găsesc circumstanțe atenuatente. Nu este vorba de a ocupa acele funcții prin rotirea de cadre așa cum făceau comuniștii, ci a le ocupa simultan. Am mari îndoieli că Gheorghe N. LEON chiar a făcut lucruri bune din moment ce era un fel de Marița bună la toate. Un om are diplome cu nemiluita, lucru care este de bon ton și azi. Era un ministru acum care a terminat liceul la 24 și nu se mai oprea din a face masterate, după ce făcuse o facultate oarecare în condiții obscure. Am văzut un tip cu trei doctorate. Mi s-a părut ridicol să scrie pe cartea de vizită Gigel, precedat de dr.dr.dr. și mai trebuia să scrie și un etc și tacâmul era complet. Așa că acest Gheorghe N. LEON ca ministru într-un guvern legionar, a fost părtaș la boroboațe odioase pe care istoricii ar trebui să le enumere, să le analizeze și la pachet să concluzioneze că cele 40 de zile de guvernare ne-au tras 20 de ani, așa cum trei zile de venire ale minerilor la București  în 1990 ne-au dus înapoi 30 de ani, de nu ne revenim nici în ziua de azi.

A trăit și a murit exact cum a fost toată viața lui: chinuit de orgoliu, respectiv, de consecințe.

(03 august 2018)