Despre Alexandru BÂRLĂDEANU nu se mai vorbea deloc. El fusese în timpul lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ o piesă destul de importantă. Cum Nicolae CEAUȘESCU dorea să se debaraseze de greii fostului regim al lui DEJ, l-a dat ușor-ușor laoparte pe Alexandru BÂRLĂDEANU, deși nu în mod spectaculos, căci el știa să și piardă, minimizându-și pagubele, fără prea mult zgomot și fără gesturi dramatice, ample ca la teatru.
La Revoluția din 1989 a scos capul și Alexandru BÂRLĂDEANU, căci se considera marele opozant al regimului ceaușist, deși nu cedase nimic din avantajele pe care regimul i le servise cu generozitate. Eu știam despre Scrisoarea celor 6, de la Europa Liberă, dar i-am tratat pe rspectivii doar ca pe niște frustrați că nu mai erau la masa bogaților și nu mai aveau deciziile în pix.
Ca să arăt că omul umbla după funcții, la bătrânețe la cei 79 de ani ai săi tot s-a dorit la vârful puterii și a fost și senator. Mie să nu-mi zică nimeni că lupul își schimbă năravul. Și mie mi se întâmăplă, ca oricui, ca atunci când avem oftică pe cineva să-i găsim numai și numai defectele. Așa că, Alexandru BÂRLĂDEANU, supărat fiind pe Nicolae CEAUȘESCU că l-a uitat definitiv, i-a căutat și i-a găsit mii și mii de defecte. Scrisoarea semnată de el nu a avut în niciun caz efectul pe care l-a avut activitatea lui Vaclav HAVEL în Cesoslovacia și nici efectul lui Lech WALESA și a sindicatului Solidaritatea. A fost nici măcar ca o ciupitură de purice pe pielea unui elefant. Așa sunt oamenii, care cred că au puterea de a schimba lumea doar strănutând. Nu este deloc așa.
Ca fapt divers, Alexandru BÂRLĂDEANU, ca soldat al partidului, a condus și Federația de Fotbal, de a adus fotbalul mioritic în colaps, exact cum este și acum, după oarece momente de glorie din deceniul nouă al secolului trecut.
Ca să fie tacâmul complet, a fost și academician și chiar a ocupat o oarece funcție acolo, căci după Elena CEAUȘESCU savatna, trebuia musai să se doteze Academia Română și cu alți savanți fără operă vizibilă sub formă de teorii și tratate care să se învețe în școli superioare de economie, zic.
Ca să fie tacâmul complet, a fost și academician și chiar a ocupat o oarece funcție acolo, căci după Elena CEAUȘESCU savatna, trebuia musai să se doteze Academia Română și cu alți savanți fără operă vizibilă sub formă de teorii și tratate care să se învețe în școli superioare de economie, zic.
(26 august 2018)
No comments:
Post a Comment