365 împotriva României: Adrian PĂUNESCU un geniu care și-a cerut iertare

N-are mur și n-are moaie,

CEAUȘESCU Nicolae,

Cât să pupe într-un an,

PĂUNESCU Adrian.

Acestea erau versurile care circulau până în 1989 printre cei care spuneau bancuri politice, căci erau prea enervați de versurile și osanalele aduse de poetul Adrian PĂUNESCU lui Nicolae CEAUȘESCU. Multe din sintagmele adăugate numelui lui Nicolae CEAUȘESCU pentru a-i arăta cât de cel mai cel era Scorniceșteanul i se datorează lui Adrian PĂUNESCU. Eu știu că Adrian PĂUNESCU avea un cenaclu, cenaclul Flacăra, unde el era principalul actor, recitator și în jurul căruia se adunaseră mulți tineri care cântau muzică folk, unele melodii fiind reușite și care se cântă cu succes și azi.

În primele zile ale Revoluției din 1989, Adrian PĂUNESCU a fost fugărit pe la Intercontinental. Am auzit că și-ar fi cerut și iertare pe undeva poetul Adrian PĂUNESCU. Eu l-am considerat pe Adrian PĂUNESCU un poet foarte bun, cu ușurință de a versifica foarte mare și cu calități deosebite în a construi metafore. Unele dintre poemele lui care au fost și puse pe muzică se cântă și azi și nasc emoții încă. La un moment dat mă gândeam că Adrian PĂUNESCU trebuie analizat tot ca și Octavian GOGA, om politic și poet. Numai că Adrian PĂUNESCU are poezie-poezie și poezie de cult al personalității, căci despre fenomentul Cenaclul Flacăra alții trebuie să-l analizeze ca fenomen sociologic și de cultură oarecum.

N-am să uit că atunci când pe OTV se transmitea înmormântarea lui Adrian PĂUNESCU, pe un canal al TVR, un filosof de mâna a doua profera injurii la adresa mortului, nelăsându-i acestuia sufletul să se odihnească cele 40 de zile cum zice credința noastră ortodoxă. Vor mai trece mulți ani până când un critic autentic de literatură va ștri să separe diamantele din opera lui Adrian PĂUNESCU de balastul aceleiași opere. 

Am înțeles că și-ar fi dorit când a împlinit o oarece vârstă să fie aniversat ca poet național. Eu știu că noi avem doar un singur poet național și acela este Mihail EMINESCU. Ceilalți sunt mari poeți, poeți poetași sau orice altceva. Exagerarea lui mi s-a părut nepotrivită. Acolo, la 50 de ani de viață un tort, o acadea și o măslină, mai zic. Dar laurii de poet național, mi se pare nu o exagerare, ci o impietate.

Chiar și eu mă apucasem să scriu o epigramă legată de masivul volum  de Cartea cărților de poezie a lui Adrian PĂUNESCU, căci multă lume se gândea la Cântarea cântărilor, ceea ce este cu totul altceva, dar Adrian PĂUNESCU a exagerat cu acel titlu. Acum nu-mi mai aduc aminte cum sunau cele 4 versuri, dar când îmi voi aduce aminte, voi reveni aici și le voi scrie. Știu că era ceva cu pusul acelui volum masiv sub un recamier rupt de prea mult exercițiu de amor făcut de.

(18 august 2018)