Vladimir TISMĂNEANU a fost un slujbaș al mareului maestru în a da lovituri de imagine, pe nume Traian BĂSESCU, pentru că gluma oribilă cu condamnarea comunismului în Parlament, s-a dorit a fi o astfel de lovitură de imagine, dar s-a fâsâit jalnic. Nu mi-am închipuit că un intelectual de talia lui Vladimir TISMĂNEANU se lasă manevrat de un om care și-a dorit totul pentru sine și pentru ideile lui mici. Nu mi-am închipuit că Vladimir TISMĂNEANU se lasă dus de cerințele lui Traian BĂSESCU pentru a scoate acel raport caricatural, exact cum i s-a cerut, o făcătură fără vreo valoare științifică peste timp, care a servit doar unui scop limitat, acume o citire și o ședință-circ în Parlament.
Acel raport nu are cum să fie document care să folosească cuiva. Oricine, dacă scria cu picioarele un text, o făcea cu mult mai bine, pentru că Vladimir TISMĂNEANU:
- a privit cu subiectivism problematica,
- a analizat din exterior lucruri complicate,
- a tratat la comandă politică fenomenul,
- are concluzii care frizează ridicolul,
- nu face nicidecum știință curată,
- amestecă planurile cu patimă.
Abordarea lui Vladimir TISMĂNEANU nu are o explicație nici logică și nici de context, pentru că despre comunism trebuiau să scrie persoane care priveau fenomenul cu mult mai mudresantului nu i-ar fi convenit concluziile, fiind el însuși produs al acelui comunism, supus aiurea, condamnării. A condamna un fenomen, un obiect, este o aberație, care numai unuia ca Traian BĂSESCU trebuia să-i treacă prin minte. Comuniștii au condamnat legionarismul pentru că legionarii nu erau foarte mulți, iar canalul și stuful cerea forță de muncă. A condamna comunismul, însemna să fie condamnați și cei 3,5 milioane de membri ai pcr, dar într-o țară unde însuși Traian BĂSESCU a zis că nu este nevoie de autostrăzi, comuniștii nici nu ar fi avut fronturi de muncă forțată, deși țara însăși era un lagăr, ceva mai confortabil, în regimul de teroare pe care îl patrona, din moment ce singura libertate a românilor era aceea de a emigra, la sfatul său înțelept adresat medicilor, de exemplu.
Consider că acel raport reprezintă un fel de capitol de istorie care dacă este lipit de istoria lui ROLLER, cartea aceea de demult devine completă prin falsitate și artificial, că știință nu e.
(18 august 2018)
No comments:
Post a Comment