Despre diplomatul Cristian DIACONESCU nu am avut și nici acum nu am o pîărere deloc bună, dintr-o mie nouă sute treisprezece motive, din care enumăr cinci doar.
Cristian DIACONESCU vorbește mult și nu spune nimic.
Cristian DIACONESCU este un personaj nedefinit.
Cristian DIACONESCU nu și-a asumat misterul retragerii.
Cristian DIACONESCU s-a dus spre zona care-i asigura protecție simplă.
Cristian DIACONESCU prea face pe Mafalda fără să fie.
Când a candidat la șefia PSD s-a întâmplat un oarece care l-a determinat să se retragă în preziua alegerilor. Dacă i s-a arătat pisica, el trebuia să aibă bărbăția să vină și să spună ce și cum. Nici măcar ca Bill CLINTON n-a procedat, adică să mintă, ci și-a luat bocceluța și a plecat. După aceea, Cristian DIACONESCU s-a dus de colo până colo, ajungând să presteze pentru tot felul de posturi tv, așa cum spuneau politicile respectivelor, construind fraze alambicate pentru a lăsa impresia cât de filosof este el, Cristian DIACONESCU. După părerea mea, Cristian DIACONESCU face parte din categoria celor despre care marele Mihail EMINESCU scria:
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Nu scriu aici despre ceea ce a făcut Cristian DIACONESCU ca ministru de justiție îm guvernul NĂSTASE patru case, ministru de externe într-o guvernare BOC și tot ministru de externe în guvernu UNGUREANU, căci de aici i se trage și renumele de plimbăreț. Este foarte greu de acceptat ideia că el era atât de bun la justiție, încât a devenit indispensabil la externe. Faptul că Cristian DIACONESCU este un politician dâmbovițean fără un crez de ardelean, așa cum mi-ar place mie, direct, definit și de acțiune, mă face să mă uit la acesta cu milă și să-l trec repede la și alții, așa cum deja i-am trecut pe ILIESCU, CONSTANTINESCU și BĂSESCU.
(17 august 2018)
No comments:
Post a Comment