365 împotriva României: Constantin PÂRVULESCU vocea fără microfon

Un bătrân de 84 de ani, pe numele său Constantin PÂRVULESCU, a luat cuvântul la Congresul al XII-lea al PCR și a încercat să-l tragă de urechi pe Nicolae CEAUȘESCU. I s-a tăiat microfonul. Există totuși un clip pe youtube cu sonor, căci existența sunetului se datorează unei defecțiuni de funcționare a transmisiei.

Constantin PÂRVULESCU nu era unul oarecare. Fusese cândva chiar președinte al unei comisii centrale de revizie a partidului. Viața lui Constantin PÂRVULESCU este extrem de plină de tot felul de peripeții și cine ar vrea să se ocupe de a scrie un roman, chiar ar avea materie primă și acel roman, dacă ar fi scris cu nerv, ar fi citit cu sufletul la gură. Așa de palpitantă a fost viața acestui tovarăș. Trecerea sa pe linia moartă s-a făcut pe nesimțite, cum nici multele lui peregrinări , dar el își număra anii de detenție în plan politic și-și vedea merite pe care cei tineri nu i le recunoșteau. Constantin PÂRVULESCU se vedea cumva un fel de membru imaginal al unui sfat tot imaginar al bătrânilor, la care tinerii precum Nicolae CEAUȘESCU dar și mulții alții, să vină să primească ziceri înțelepte, de parcă socialismul real mai avea vreo legătură cu ceea ce scriseseră MARX, ENGELS și LENIN în cărțile lor.

Eu nu consider că la congres a luat cuvântul să evidențieze carențele sistemului, căci în anii când a condus Marea Adunare Națională a ridicat și el mânuța lui proprietate personală la votarea legilor care aveau să ducă țara în direcția conform căreia dacă ploua la Moscova, la București lumea desfăcea umbrela. Grosul procesului de colectivizare s-a făcut sub nasul lui Constantin PÂRVULESCU și nu-mi amintesc să fi avut vreo poziție, cum nici multele lui peregrinări pe la Morscova, nu-mi amintesc să le fi negat. În timpul său Tudor ARGHEZI era scos din literatură și vindea cireșe la Mărțișor. 

Lumea a interpretat eronat izbucnirea lui Constantin PÂRVULESCU la congresul din 1979. Cine ascultă zicera acestuia se lămurește din prima că la 84 de ani omul nu mai are nici ce pierde și nici ce câștiga, deci joacă o carte, indiferent de rezultat. Era strigătul de revoltă al unui nemuțumit că nu mai este băgat în seamă și că dacă ar fi fost băgat în seamă altfel ar fi stat lucrurile. Numai că la o casă, temelia contează. 365 împotriva României: Constantin PÂRVULESCU vocea fără microfon a lucrat la acea temelie și a făcut-o strâmbă, deci tot edificiul a luat-o razna.

(17 august 2018)