Despre tineretul de azi, revin la vorba mamei, căci acesta nu mai este ca tineretul de pe vremea ei, dar nici măcar ca tineretul de pe vremea mea. Am mai zis eu pe undeva că în matricea poporului român sunt câteva elemente dintre care răutatea, lipsa de respect și violența își fac acum și mai mult simțite prezențele. Nu am crezut că o minte tânără are în ea gărgăuni dintre cei mai întortocheați, zbanghii și bizari, care s-o conducă să spună că niște femei, indiferent cum ar fi ele, ar merita un glonte la scăfârlie.
Un tânăr trebuie să admire femeia.
Un tânăr trebuie să prețuiască femeia.
Un tânăr trebuie să iubească femeia.
Un tânăr trebuie să venereze femeia,
Dacă el este altfel, tot trebuie să aibă respect pentru femeie, mai ales pentru mamă, dacă aceasta greșește ducându-și pruncul în Piața Victoriei, unde se supune și ea, îl supune și pe pruncuț unor riscuri majore. Gabriel ZAMFIR așa cum este descris par a fi un on cu studii, dar nu studiile îl fac să fie om, ci ceea ce gândește, ceea ce spune și cum acționează, definesc omul sau neomul. Sunt ca trei becuri legate în serie. Omul trebuie să gândească pozitiv. Omul trebuie să spună lucruri frumoase. Omul trebuie să acționeze în sprijinul semenilor săi. Ori, Gabriel ZAMFIR spunând acea mare tâmpenie, arată că nu mai este om, este doar o brută primitivă, gata să pună mâna pe ghioagă și să lovească în stânga și în dreapta. El este oglinda unei tipologii de oameni care au încetat de mult să mai gândească și fac lucruri necugetate în numele unor principii orientate spre violență autoproclamate, confuze, imediate și primitive. În loc să fie preocupat de concertele Filarmonicii care ar trebui să se autofinanțeze, Gabriel ZAMFIR bate câmpii, fără a se gândi că ziua de mâine are alte valențe și din director, fără un context pozitiv, are toate șansele să basculeze în vidanjor.
(13 august 2018)
No comments:
Post a Comment