Petru ARON este unul dintre domnitorii Moldovei care prin limitele sale și prin lipsa de viziune nu a adus în istoria țării sale nici liniște, nici bogăție și nici dreptate. El s-a luptat să ajungă domn și a reușit, ucigându-l pe Bogdan al II-lea. Nefiind un comandant de oști iscusit, Petru ARON a făcut concesii tuturor și a băgat intrigi oriunde a avut ocazia, scopul lui fiind consolidarea puterii personale, nu a țării. El s-a supus polonezilor. El a plătit tribut turcilor, umilindu-se. El a dus lupte, dar pentru a-și apăra tronul și nu țara.
Chiar există un timbru care circulă în Republica Moldova cu chipul său, chip care la o analiză mai atentă nu arată nici dârzenie, nici curaj și nici înțelepciune deosebită.
Nu și-a respectat cuvântul, așa cum stă bine oricărui român, în a alterna la putere cu Alexăndrel, exact așa cum s-a întâmplat cu Crin când i s-a făcut vânt în 2014 în a nu mai candida la președinție, nu că ar fi și avut calitățile necesare, căci luna aceea de suplinire la suspendare, i-a scos în evidență gravele carențe politice și de cultură prin opintirile în limba străină.
Probabil vremurile i-au fost potrivnice lui Petru ARON, dar el nu a fost deasupra lor, ci sub vremuri. Faptul că Ștefan cel MARE care i-a urmat la tron a rămas în istorie prin vitejie, prin calitățile sale de strateg militar și prinviziunea sa politică amplă, curajoasă și eficientă, ne conduce la ideia că Petru ARON nu a fost nici strateg militar bun, nici vizionar și nici viteaz, căci vitejia nu se măsoară în luptele du dușmanii interni, ci cu dușmanii care râvnesc la țară.
(16 august 2018)
No comments:
Post a Comment