Nicolae CEAUȘESCU a fost un om slab. Unii spun că era mediocru. Eu spun doar atât: era un om slab, iar oamenii slabi sunt cei mai influențabili. Numai un om slab pleacă urechile la vorbele dulci, meșteșugite și la laude. Ori Nicolae CEAUȘESCU nu a ripostat în niciun fel când era numit omul păcii, titanul, omul providențial, stejarul din Carpați, geniul națiunii, eroul între eroi, cârmaciul, ctitor de neam și țară, făuritorul societății socialiste multilateral dezvoltate. Nu s-a revoltat când l-au gratulat cu titlul de onoare suprem. Nu le-a bătut obrazul celor din anturajul său care nu conteneau să-l perie. Nu i-a porcăit pe poeții care-i dedicau ode. Nu i-a șutuit pe compozitorii care-i cântau numele. Numai oamenii slabi se lasă duși de val și nu sesizează unde începe ridicolul și unde sfârșește deșănțarea.
Nicolae CEAUȘESCU era un om influențabil, căci numai așa se explică faptul că el nu a delegat niciodată nimic. Îmi aduc aminte momentele de la cutremuril din 4 martie 1977, când Nicolae CEAUȘESCU era plecat prin Africa. Nu s-a întreprins mai nimic până a venit el, căci nimeni nu vroia să ia caimacul cafelei de dimineață a acelui om slab și influențabil, care se și vedea vindecătorul națiunii.
Toți știu când au în față un om slab. Omul slab nu acceptă criticile. Omul slab nu acceptă adevărurile. Omului slab îi plac minciunile frumoase, spuse drăgălaș, la ceas de seară, dar și în orice alt moment dacă sunt exact ceea ce-i place lui să audă. A influența un om slab nu este nicio scofală, mai ales atunci când i se spune acestuia că o anumită ideie îi aparține, chiar dacă acesta nu este adevărul. Mulți așa au procedat, forțându-l pe ins să accepte de fapt ceea ce ei gândeau. Omul slab nici nu mai stă pe gânduri și-și face slugi, crede că cei din jur sunt oameni de încredere și-și lasă existența în mâinile lor, deși dă senzația că el controlează totul. De fapt, el nu controlează nimic, pentru că cei din jur i-au prins slăbiciunile legate de ore, de ceea ce-i place, despre ceea ce vrea să audă. I se furnizează toate câte sunt, exact așa cum le vrea el, căci slab fiind, nu are propriile-i întrebări care diferă azi de cele de ieri. Ia totul drept ceea ce este în gândirea lui, deși nimic nu-i aparține, dar toate fac parte din tipicurile care-l definesc și pe care le urmărește pas cu par, mulțumit, încrezător și exigent.
(16 august 2018)
No comments:
Post a Comment