365 împotriva României: Mihai FLORESCU ezitatnt în a răspunde drept care

Mihai FLORESCU a fost ministrul chimiei din 1952 și până în 1980 cu oarece întreruperi. În vremea lui chimia în general și petrochimia au luat un avânt cu totul remarcabil, exact ca urmașii dacilor de după 1989 să aibă ce:

- distruge,

- pune pe butuci,

- dezmembra,

- fura,

- prădui,

- falimenta.

Nu despre acestea vreau să scriu, ci despre o zicere din folclor.

Se zice că Mihai FLORESCU avea apetit spre a scrie. El era și membru corespondent al  Academiei RSR, așa cum năzuia orice politican, ca să nu zic politruc, dornic și de oareșcare împopoțonări academice. Se zice că a publicat o lucrare de peste 750 pagini cu titlul CIBERNETICĂ, AUTOMATICĂ, INFORMATICĂ în industria chimică, apărută în Editura Tehnică din București în anul 1979. Probabil, țanțoș, Mihai FLORESCU s-a dus la tovarășa, adică la Elena CEAUȘESCU, chimista celebră cu codoi, să-i prezinte lucrarea. Femeia, a luat cartea și legenda zice că ar fi întrebat:

- Ia, zi, FLORESCULE, ce sunt alea cibernetică și informatică?

Se zice cp Mihai FLORESCU s-a fâsticit, crezând că e apostrofat. În realitate ea nu știa nici cu ce se mănâncă cibernetica și nici cu ce se bea informatica. Asta a fost totul. Concluzia trasă de treepădușerimea care-l însoțea pe Mihai FLORESCU a fost că Elena CEAUȘESCU nu a agreat nici cibernetica și nici informatica. Drept care, editurile fugeau ca dracul de tămâie de cărțile în care apăreau aceste două cuvinte cheie. Dacă autorul unei cărți de informatică găsea un titlu care să nu conțină cuvântul interzis, cartea i se publica un-doi. Dacă nu, intra într-un fir și i se publica la Sfântul Așteaptă. Acum nu stau să-i caut meritele lui Mihai FLORESCU, dar cartea aceea cu nenumărați autori face dovada că el avea capacitatea de a:

- structura o lucrare monumentală,

- alcătui un colectiv de autori de calitate,

- gestiona conținutul pentru omogenitate,

- face o construcție utilă specialiștilo.

Și acum, dacă sunt unii dornici să facă o analiză, va vedea că în lucrarea de care fac vorbire sunt lucruri interesante și acum. Pe unii dintre autorii capitolelor i-am cunoscut foarte bine și ei erau garanția că acolo sunt lucruri trudite, documentate și interesante, cu abordări originale. Doi dintre cei angrenați mi-au fost fie în comisia de susținere a tezei și aici îl numesc pe profesorul Eugeniu NICULESCU-MIZIL și un altul, profesorul Paul CONSTANTINESCU a fost într-o comisie la un examen din planul meu individual de pregătire. Amândoi erau oameni de mare calibru intelectual și extraordinar de exigenți.

(26 august 2018)