Micimea de pe Dâmbovița

Una dintre caracteristicile care ne definesc este micimea. Ea a născut zicerea: să moară capra vecinului! Un spirit mare nu avea cum să născocească o asemenea grozăvie. De-a lungul timpului am asistat la fapte care au concretizat micimea în formele ei cele mai diverse, dar și mai concrete.

Deși nu avem autostrăzi, nu acceptăm să le construiască chiezii, căci nu vin ei să ne învețe pe noi. Deși un tinerel a câțtigat acum câțiva ani marele premiu la Festivalul filmului de la Cannes, la aeroport îl aștepta vestea că este acuzat de plagiat. Și marele Ion Luca CARAGIALE a fost acuzat de plagiatul piesei Năpasta, dar ceva mai târziu s-a dovedit că nu a fost adevărat. Acum sunt critici care scriu destul de defavorabil despre marele poet Mihail EMINESCU. 

Deși au fost oameni valoroși trăitori pe meleagurile noastre, care meritau premiul NOBEL în domeniul lor de activitate, dacă cineva le-ar fi pomenit numele, ar fi sărit ca arși 1.000 de inși care să-i conteste meritele, spunând că ei sunt cu mult mai buni.

Micimea de pe Dâmbovița este boală grea care nu se vindecă așa ușor. Trebuie mai întâi să scăpăm de sărăcie și apoi trebuie să învățăm să ierarhizăm valorile, văzându-ne lungul nasului și să gândim înainte de a scoate pe gură prostii și răutăți mâloase, sulfuroase și prăduitoare în cascadă.

Nu voi uita ce li s-a întâmplat lui Lucian BLAGA sau lui Tudor ARGHEZI sau lui Nicolae PAULESCU sau lui Ștefam ODOBLEJA sau lui Nichita STĂNESCU.
Să ne reamintim emisiunea aceea stupidă 10 pentru România, care este exemplu clar de cum se răstoarnă ierarhia valorilor autentice prin manipularea făcută de moderatori și realizatori.

(18 mai 2018)