Bunul meu prieten Doru PASCU mi-a oferit un număr din revista Călugărenii lui Mihai VITEAZUL, în care la paginile 26 - 37 este publicată prima parte a Jurnalului de front al învățătorului sublocotenent în rezervă Aurel PASCU, jurnal care începe cu data de 7 octombrie 1941 și se încheie la 15 mai 1942, urmând ca restul să apară într-un număr viitor al revistei. Este un jurnal scris la cald, de sublocotenentul Aurel PASCU, acolo în tranșee, pe ger, pe ninsoare, sub gloanțe, cum se zice. Stilul este simplu, clar, fără zorzoane, al unui om obișnuit cu asprimea vieții și cu atmosfera de război.
Autorul folosește verbele la timpul prezent și are o mare varietate de forme de a exprima o realitate dură, cu oameni care luptă pentru a supraviețui, departe de țara lor. Numele de persoane și de localități sunt însoțite de descreri care spun foarte mult în puține cuvinte, căci pe front nu era timp de literatură sofisticată. Autorul acelor rânduri este foarte riguros. Precizează distanțe parcurse, durate, timpul și mai ales face descrieri complete ale evenimentelor.
Să dau un exemplu:
30 aprilie 1942 - Mergem toată noaptea, iar către ora 4 dimineața, ajungem într-un sat ocupat în forță de germani. Cam pe aici Regimentul 10 artilerie a fost mitraliat de niște avioane. Noi, până acum suntem scutiți de aceste neplăceri, cu toate că unii dintre noi ar dori-o.
Am propus lui Doru PASCU, cel în a cărui posesie se află acest jurnal să scaneze caietele și să le publice în facsimil, căci m-a asigurat că acest lucru se potrivește cel mai bine, tăticul său, autorul Jurnalului, învățător fiind avea un scris foarte ordonat.
Publicarea acestui Jurnal reprezintă un pas deosebit de important de redare a unor pagini de istorie, exact așa cum au fost scrise ele, pe câmpul de luptă, de cei care au luptat cu arma în mână. Istoria poporul o face și iată că tot el o și scrie.
(30 mai 2018)
No comments:
Post a Comment