Cântecele Ilemei CONSTANTINESCU sunt multe, deosebite și reflectă o anumită zonă folclorică, ele fiind culese din sate, fără a fi prelucrare, ci redate prin acea transfigurare specifică marilor voci.
În vremurile când radioul și difuzorul erau totul, se auzeau cântecele unei voci inconfundabile. Erau cele ale lui Ileana CONSTANTINESCU, cântece cu alte rezonanțe decât cele ale Mariei TĂNASE sau Ioanei RADU. Am văzut-o în spectacole de multe ori pe acestă mare artistă și chiar la o nuntă. A fost o surpriză, căci artista era prietenă de familie cu sora mirelui și cânta ca invitat de onoare. Poziția pe care o aveam nu-mi permitea să văd direct ce este pe scenă. Când am auzit primele cuvinte nu mi-a venit să cred ce auzeam. M-am dus către scena aceea improvizată. Era ea, marea Ileana CONSTANTINESCU. Avea ceva regal în ținută și în port. A cântat vreo trei cântece apoi s-a retras în aplauzele mesenilor. A fost ceva cu totul special.
Repertoriul ei include cântecele:
La fântanița din poartăMierlița, când e bolnavă
Busuioc, floare cătată
Mărioară de la munte
Când aud pe cer tunând
Pe-o pală de fân cosit
De la Dragașani la vale
La cireșul dintre vii
Foaie verde solz de pește
Alunel din Vadu Lat
Dunăre, Dunăre
Neică, fă-te călător
Am avut drăguț în sat
Frumușel mai cântă cucul
Maicuța când m-a facut
De când Gheorghe-al meu s-a dus
Dragă mi-este ulița
Plopușor cu frunza-n dungă
Uită-te, maicuță, bine
Codrule cu frunza rară
Pe drumul din Slatina
Bate vantul primavara
Despre Ileana CONSTANTINESCU nu trebuie nici scris și nici vorbit. Vocea ei este unică, inconfundabilă. Este de ajuns să asculte omul un cântec și la următoarele, va spune din prima: cântă Ileana CONSTANTINESCU. Este exact acea ușurință cu care recunoaștem vocile Mariei TĂNASE, Lucreției CIOBANU, Mariei LĂTĂREȚU sau Ioanei RADU.Trebuie doar să i se asculte cântecele și lumea va înțelege de ce ea este foarte mare, căci în peisajul folclorului teleormănean ea este o adevărată stea.
(26 mai 2018)
No comments:
Post a Comment