Tinerii cu care am stat de vorbă și care nu vor să mai facă un doctorat își motivează decizia prin faptul că:
01. doctoratul nu-i ajută la locul de muncă chiar dacă este formă de înaltă calificare;
02. doctoratul s-a demonetizat de când cu plagiatele dovedite și cu anularea de titluri;
03. doctoratul este pierdere de timp din moment ce nu are legătură cu producția;
04. doctoratul se dovedește banal din moment ce mulți mediocrii finalizează tezele;
05. pe durata stagiului doctoral se impune un altfel de muncă fără a fi cercetare autentică;
06. soluțiile din teză rămân acolo în paginile acesteia, fără a fi finalizate cumva;
07. producția nu are nevoie de persoane supracalificate, procedurile simple fiind suficiente;
08. viața este mult prea scurtă și trebuie trăită nu neapărat în biblioteci studiind;
09. se consideră jugniți să fie în compania unor nume compromise de pseudo-doctori;
10. nu au identificat conducătorul de doctorat cu care să aibă o colaborare perfectă;
11. media notelor din studenție nu le dă certitudinea finalizării stagiului doctoral;
12. în viitor doresc să aplice la universități de prestigiu din străinătate și să-l facă acolo;
13. sunt prea mulți doctori care fac alte munci decât cele pentru care s-au supracalificat.
Cred că multora nu li s-a explicat ca lumea ce înseamnă stagiul doctoral. Totul depinde de fiecare dintre noi. Dacă suntem supracalificați și ne complacem în a face munci simple din comoditate, eroarea este în totalitate a noastră. Am regretat că doctoratul este într-o atare situație la noi, știut fiind faptul că numai înalta calificare este cea care împinge economia în sus, nu ignoranța sau munca de rutină făcut în dorul lelii, cu scârbă și suficiență cât cuprinde.
(08 mai 2018)
No comments:
Post a Comment