Așa cum au curs și curg lucrurile, după președinții noștri nu rămân nici fapte de viteșie nici realizări monumentale, ci doar ziceri precum:
- după Ion ILIESCU: măi animalule și măi dragă,
- după Emil CONSTANTINESCU: CNAICo, COCOPO, COCOPA,
- după Traian BĂSESCU: găozari, iarna nu-i ca vara, ăla mic cu capul mare,
- după Klaus Iohannis: țopăiala fiscală, penali, guvernul meu.
Ce bine ar fi fost dacă aș fi zis: uite, după unul dintre ei ar fi rămas o autostrada, un stadion sau măcar un ceva acolo care să-mi amintească de el.. Fiecare dintre președinți a rămas prizonier în Palatul Cotroceni și nu s-a constituit în factor mobilizator de construcție, care să facă lucrurile să se miște. Toți s-au considerat undeva sus, care supraveghează și contorizează greșelile celor mititei. Rezultatul a fost cel care se vede cu ochiul liber, adică lipsa progresului, stagnarea sau chiar rămânerea în urmă. Lipsa de viziune macroeconomică face ca funcția și milioanele de voturi să se piardă în nimicuri, în acțiuni mărunte, dispersate și fără o finalitate majoră.
Ce trist!
(22 mai 2018)
No comments:
Post a Comment