A trecut și Eurovision 2018! Neșansa noatră că au fost blocate liniile telefonice în Germania și în Spania că altfel ne calificam la cât de proastră a fost melodia aceea. A câștigat Israelul. Dacă facem un inventar al celor care au câștigat la edițiile precedente, trebuie să remarcăm:
- caracterul deosebit al cântecului câștigător,
- un ceva care a făcut diferența din start,
- calitatea înainte de toate interesele,
- de fiecare dată s-a venit cu altceva,
- prospețimea în a șoca prin o secundă,
- saltul în necunoscut prin noutate.
Atât timp cât vom fi mai slabi decât cei din R. Moldova, nu va mai fi cazul de nicio selecție, de nicio participare. Sunt bani aruncați pe fereastră. Noi nu avem vocația marilor competiții, ci suntem maeștri în chestiile de gașcă, de c iubucăreală și mai ales de a face aranjamente oculte.
Să luăm prezențele de la Eurovision ale celor de la București și vom vedea că în niciun caz vreo melodie care a ajuns acolo nu ar fi avut șansa de a triumfa pentru că erau:
- anoste,
- prăfuite,
- comune,
- lălăite,
- necizelate,
- plânse,
- convenționale,
- previzibile,
oricum, de etc nu de prim plan. Miza de la noi nefiind importantă, este clar că interesul de a compune ceva pentru această manifestare muzicală este scăzut. Dacă s-ar da un premiu al televiziunii și miza ar fi cu mult mai mare, cu siguranță nu am mai vedea acele preselecții trase de păr și gen zeamă lungă sau apă chiară, așa cum a fost în 2018.
Intrebare: fost-am noi oare vreodată pe locul al II-lea?
Răspuns: nu.
Propunere: să nu mai participăm 3 ani la această competiție, iar când vom participa să fie regândit sistemul de selecție și jurizarea să fie serioasă, profesională și fără mânăreli.
(13 mai 2018)
No comments:
Post a Comment