Pentru mine, 23 August 1944 înseamnă exact ceea ce suntem noi, adică ziua în care s-a văzut rezultatul politicii falimentare a unor partide formate din nișy=te gunoaie de politicieni, care în afară de micimea lor, nu au fost în stare să vadă altceva.
Faptul că România s-a văzut în fața unor dușmani fără apărare se datorează viziunii înguste a unor șefi de partide mai mult decât idioți, care au trăit sub vremuri, care uitându-se în oblidă s-au văzut egalii lui Ștefan Cel Mare, ai lui Mircea cel Bătrân sau ai lui Mihai Viteazul, fără să--și dea seama că nu sunt altceva decât niște gunoaie ridicole, care nu erau în stare să ia decizii majore, care să salveze neamul de la pieire. Să ai în fruntea țării un militar cu vederi înguste, slugă de doi bani a unui dictator scelerat, a fost rezultatul firesc al tragediei în care a încăpurt o țară prin alegerile dezastruoase făcute de o clasă politică nenoricită. Ca să se ajungă ca un partid cu mai puțin de 1.000 de membri să facă jocurile și să aibă rolul decisiv prin inginerul Ceaușu, are singura explicație impotența tuturor partidelor așa-zise istorice care au jucat cartea tergiversării ba cu Ankara, ba cu Cairo, ba cu Oslo, ca în final trupele Ar,matei Roșii să fie la Siret și să-l treacă, în timp ce radio de la București vorbea minciuni despre de victoriile armatei române.
Ceea ce vedem la București acum cu Ilie BOLOJAN, cu PNL, PSD, USR, nu este altceva decât lipsa unui proiect de țară, rezultatul unei clase politice sub-mediocre, cam tot ceea ce a precedat 23 August 1944, adică o catastrofă, din moment ce lipsesc adevărații bărbați de stat, care să vadă interesele ȚĂRII.
(23 august 2026)
(23 august 2026)
No comments:
Post a Comment