Prostia de la catedră

Am fost de toate. Am fost elev, am fost student, am fost profesor, deci dacă vorbesc despre prostia de la catedră, știu despre ce vorbesc.

În opinia mea, învățătorul prost este acela care:

- bate copiii,

- părtinește,

- nu are criterii morale de evaluare,

- acceptă favoruri,

- urlă la copii,

- le vorbește urât copiilor,

- dă note pe nedrept,

- nu are empatie,

- este împrăștiat,

- se coboară la mintea copiilor,

- nu are dragoste de meserie.

În opinia mea, profesorul elevilor este prost, dacă și numai dacă:

- a fost în studenție un student mediocru,

- habar nu are de materia pe care o predă,

- predă texte memorate, fără să înțeleagă ce spune,

- vine la clasă ca la o corvoadă,

- spune bancuri deșucheate elevilor,

- face ochi dulci elevelor, dacă el e un bărbat,

- stochează răutăți și plătește polițe,

- nu-și tratează în același fel elevii,

- nu are cultură și e troglodit,

- face pe profesorul că nu e bun de nimic.

În opinia mea, profesorul studenților este prost dacă:

- este prost pur și simplu,

- miroase a prost,

- vorbește ca un prost,

- se comportă ca un prost,

- nu are nicio treabă cu meseria lui,

- face pe deșteptul, dar e prost de bubuie,

- nu are valoare, dar se crede valoros,

- este bântuit de suficiență,

- crede că tot. ce zboară se mănâncă,

- îi fuge ochii după prospăturile din sala de curs.

Faptul că dascălii au salarii de mizerie, a determinat ca învățământul să fie ocolit de cei mai buni absolvenți de facultate, care în niciun caz nu doresc să fie jerpeliți, neapreciați, flămânzi, bătaia de joc a politicienilor sub-mediocri, bătăuși și cu ciocate. Să vorbești despre pereții de pepsiglas, nu este semn al unei inteligențe debordante, cum nici să spui că ai făcut cursuri la Universitatea Standford nu arată inteligență ieșită din comun, iar calități de cadru didactic, în niciun caz.



(01 iunie 2024)