Dispariția presei scrise

Cine își mai amintește de presa comunistă, care însemna ziarele:
- Scânteia,
- România Liberă,
- Scânteia Tineretului.
Acolo erau jurnaliști  care după Revoluția din 1989 au devenit cei mai mari ai apărători ai democrației, cum înainte fuseseră apărătorii societății socialiste multilateral dezvoltate. Din manipulatori si partidului comunist, s-au transferat cu arme și bagaje spre zone de unde le veneau banii și privilegiile.

După Revoluție, au apărut ziare mai ceva ca ciupercile după ploaie. Pe tarabe se găseau Cotidianul, Adevărul, Dimineața, Dreptatea, Evenimentul Zilei, Gândul, AS, România Mare, Libertatea, Curierul Național, Ziua, Academia Cațavencu, AZI, Cancan, dar și altele.

Toate ziarele s-au caracterizat prin:

- încercarea de a manipula,

- tonalitate lipsită de respect,

- falsitate,

- lipsă de documentare,

- partizanat,

- caracter pamfletar,

- reclame în exces,

- slugărnicie,

- costuri indecente.

Apariția internetului și incapacitatea jurnaliștilor de a se perfecționa pentru a reduce din carențele presei scrise comuniste din care proveneau, au făcut ca nivelul de calitate al presei tipărite să scadă îngrozitor de mult, cititorii să se îndepărteze de chioșcurile de ziare, din moment ce ziarele pe care dădeau bani nu-i învățau nimic și dimensiunile foilor nici ca hârtie igienică nu mai foloseau. Presa srisă a dispărut după proverbul conform căreia fiecare pasăre pe limba ei piere. Când vezi cu ochii tăi că fereasytra este deschisă și ziarul pe care-l ai în mână spune, din contră că fereastra este închisă, nu ai altceva de făcut decât să arunci ziarul la coșul de gunoi și a doua oară să nu mai arunci banii pe un alt exemplar la fel de mincinos.

Așa au dispărut ziarele, din moment ce noi nu ne-am mai lăsat manipulați și dacă vrem să ne informăm, o facem din online.

(22 august 2026) 

(22 august 2026)