Românii nu au nevoie de digitalizare

Așa cum stau lucrurile până la ora actuală, rezultă că românii. nu au nevoie de digitalizare, numai că digitalizarea vine peste ei ca un tăvălug nemilos și-i strivește pe cei care nu au chef și nici capacitatea să se adapteze la noile cerințe.
Digitalizarea înseamnă:
- disciplină,
- rigoare,
- obiectivitate,
- termene,
- respect,
- eficiență,
- corectitudine.

Toate acestea intră în coliziune cu trăsăturile de caracter ale noastre, căci angajarea pe pile nu mai este posibilă în era digitalizării. Nici lucru bazat pe bacșiș, pe atenție, pe mită, nu este specific digitalizării. Nici amânările arbitrare, până se vine cu parandărătul nu sunt proprii digitalizării. Acum, este dificil să credem că se răspunde la mesajele de pe poșta electronică ale unei organizații. Probabilitatea respectării clientului este foarte mică, din moment ce interfețele aplicațiilor sunt făcute pentru birocrați, fără a ține seama de cetățean. Să spun că aplicația pentru cardul european de sănătate este un fiasco total și cei puși să aibă un dialog cu cetățeanul se uită la acesta cu c-r-l. 

Versurile din poemul VIITORUL al poetului Nicolae LABIȘ vin de minune contextului actual:

Trăim în miezul unui ev aprins 

Și-i dăm a-nsuflețirii noastra vamă. 

Cei ce nu ard dezlănțuiți ca noi 

In flăcările noastre se destramă.

Aviz amatorilor...

(28 august 2026)