Prin 1988 într-o zi de 14 august am plecat spre Mănăstirea Curtea de Argeș cu două femei don Vărăști, cliente de-ale mele cărora le asiguram transportul legumelor la piață cu mașina ARO 244D și cu remorca pe care le aveam în dotare. După ce le-am lăsat în fața Mănăstirii Curdea de Argeș, eu am plecat spre TRANSFĂGĂRĂȘAN, drum superb, pe care l-am făcut în câteva ore. Am ajuns la Cabana Bâlea și acolo am rămas peste noapte. După Reboluție am auzit despre TRANSALPINA și mai ales, după ce am aflat că Ludvic ORBAN a modernizat drumul când era mare și tare, mi-a încolțit în minte ideea de a merge cu mașina pe TRANSALPINA. M-am documentat serios și am considerat oportun să-mi fac cadou la împlinirea vârstei de 79 de ani mersul pe TRANSALPINA.
Pe Internet se vorbește de plecarea din București și deplasarea pe autostradă, după aceea se ajunge la Polovraci și apoi la Rânca și tot așa, până se ajunge la Sebeș. Da le București la Polovraci sunt cam 245 Km. De la Polovraci la Rânca sunt undeva la 40 Km, iar de la Rânca la Măritmia mai sunt vreo 90 Km. Hărțile evită ruta cu TRANSALPINA și nu mi-a fost deloc ușor să mă descurc cu ce aveam în dotare.
Imaginile pe care am reușit să le obțin mi-au arătat că TRANSALPINA este un drum destul de dificil și trebuie făcut cu o mașină ceva mai puernică. Eu am un GOLF 5 cu 90 CP, adică o mașină modestă, dar cu care mi-am realizat visul, chiar dacă se putea și altfel.
Pe măsură ce avansa drumul, curbele de pe GPS arătau cu mult mai spectaculoase, ușor înfiorătoare, dar drumul merge înainte și mașina îl parcurge pur și simplu, sub comanda șoferului, adică a mea. A fost foarte important că nu am avut în față alte mașini pentru a fi obligat să-mi adaptez viteza la ceea ce șoferii lor ar fi impus.
TRANSALPINA a fost cadoul pe care mi l-am făcut. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de ziua mea.
(02 august 2026)
No comments:
Post a Comment