Legea salarizării și particularitățile ei

Dacă legea cu restituirea proprietăților naționalizate de comuniști avea un singur obiectiv, care mulțumea pe cei deposedați de proprietățile lor de către comuniști, legea salarizării bugetarilor este cu totul deosebită, deoarece trebuie:
- să ierarhizeze meseriile după importanța lor socială,
- să identifice diferențierile dintre persoanele cu aceeași meserie,
- să se încadreze într-un anumit fond, numit mai nou anvelopă salarială,
- să asigure personalul necesar desfășurării normale a activităților,
- să permită predictibilitate pentru cel puțin 50 de ani.

O astfel de lege este extrem de dificil de realizat, dar nu imposibil, dacă există specialiști cu experiență care știu mecanismele acestei legi în cele mai mici detalii. Îmi aduc aminte cum în vremea lui DRAGNEA au ieșit profesorii și funcționarii în Piața Victoriei să demonstreze împotriva majorării salariilor lor, ceea ce m-a nedumerit îngrozitor, căci ideea era ca acele măriri de salarii să oprească hemoragia de specialiști dinspre Ro spre țările din Vest, căci tentația spre a obține:

- salarii mari,

- condiții de muncă civilizate,

- recunoașterea meritelor profesionale,

- primirea respectului din partea populației.

Acum, legea salarizării este jalon din PNRR și se flutură pierderea a 770 milioane de euro dacă acest jalon nu este îndeplinit. Din cele 20 miliarde de euro cât are PNRR, s-au încasat cam 13 miliarde, 7 miliarde nu prea s-au încasat, iar 770 milșioane reprezintă 1/10 din cât nu s-a încasat.

Văd cum politicienii își aruncă pisica moartă a legii salarizării în anvelopa de 8 miliarde cât e trecut de Cristian GHINEA în PNRR, unul altuia, în loc să se privească în ochi și să recunoască faptul că nu sunt în stare să facă o treabă ca lumea



(20 august 2026)