Definirea șablonului

Întotdeauna m-a fascinat elaborarea de dicționare, de culegeri de probleme și a altor costrucții în care apar șabloane, pentru că șablonul presupune un nivel de disciplină extrem de ridicat.

Ideea de a scrie o istorie a literaturii române de informatică presupune definirea un ui șablon legat de:

- autorul cărților luate în discuție,

- cărțile analizate.

Șablonul se referă la sistematizarea informațiilor și la dimensiunea textelor, astfel încât să fie păstrate proporții între textele din cartea de istorie și valoarea autorului și a lucrării analizate.

Despre autor este rezonabil să se știe:

- data nașterii,

- studiile de specialitate,

- cariera sa științifică,

- cărți publicate.

Atunci când este analizată o carte vor fi incluse:

- elemente de identificare a cărții,

- prezentarea capitolelor,

- evidențierea calității demersului.

Aici nimeni nu ar trebui să-și propună să identifice limite, erori și mai ales să fie prezentat modul în care cel ce face analiza ar fi realizat cartea dacă s-ar fi apucat el s-o scrie și întreaga analiză să fie făcută prin prisma acestui mod aiuritor de a vedea lucrurile.

Când eu am citit cărți de istorie a poeziei românești, dar și cărți de istorie literară, am fost la un pas să mă iau cu mâinile de păr căci în paginile acelor cărți, toți autorii erau:

- neînsemnați,

- minori,

- limitați.

Lucrările lor erau mediocre, explicațiile având la bază utilizarea în exces a cuvântului semnificant. Eu analizez aici cărți dintr-un domeniu unde am activat și știu foarte bine câtă trudă a fost pentru a scrie acele pagini. De aceea, eu am plecat de la ideea aprecierii lucrărilor pe care le-am inclus, pentru că nu am stat să-mi pierd timpul cu fleacuri. Toate cele scrise de mine au la bază textele originale, pe care le-am avut în mână când am scris.


(27 august 2026)