1.000 de oameni care m-au impresionat: Mituș zidarul

Când am trecut în clasa a XI-a mi-a venit ideea mie și prietenului meu Nicu să mergem pe șantier să facem pe zidarii, să câștigăm un bănuț. Așa am nimerit lângă spitalul mare din Pitești, de pe strada 1 Mai, unde se făcea instalația de termoficare. Am ajuns în echipa lui  Mituș zidarul, acolo unde mai lucrau nea Gică și nea Niculae.  Mituș zidarul era un bărbat tânăr de douăzeci și șase de ani, care fusese pus șef de către cei ce răspundeau de șantier. Noi, adică eu și Nicu, răspundeam la comenzile lui  Mituș zidarul. Numai că nea Gică și nea Niculae, mai bătrâni fiind, nu prea se simțeau în largul lor să fie comandați de un tinerel așa cum era  Mituș zidarul.
Într-o zi, tensiunea dintre nea Gică, nea Niculae și  Mituș zidarul a răbufnit. Atunci  Mituș zidarul le-a zis celor doi zidari bătrâni să facă un concurs. Ideea era ca fiecare să construiască un zid de un metru înălțime cu cărămida pusă pe cant, fără vreun instrument de control. Cine face zidul cel mai lung și cel mai drept, acela este șeful.  Mituș zidarul s-a pus pe treabă și a făcut un zid perfect, lung de vreo cinci metri. Zidul lui nea Gică parcă era pișatul boului și nea Gică a pierdut. Nea Niculae nici nu s-a mai apuicat. Pe mine m-a impresionat  Mituș zidarul și de la el am învățat că omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. Omului trebuie să-i dai să facă lucruri importante cât este în putere. Dacă omul a obosit, degeaba îi dai să facă lucruri grele, că nu le mai face, pentru că nu mai are suflu.

(11 aprilie 2023)