Sectorul privat, ah, sectorul privat...

Se vorbește foarte mult despre sectorul privat, despre binefacerile acestuia pentru economia românească. Ar trebui o abordare lucidă a acestei probleme, căci numai așa vom avea o imagine cât de cât corectă, obiectivă, să zic asupra acestui sector. În caz contrar există riscul teribil de mare în a cădea în extreme și fie acest sector va fi ridiculizat, fie, din contră va fi fardat și transformat în deus in machina al economiei noastre mioritice.

Există o pondere importantă a întreprinderilor private care trăiesc exclusiv din contracte cu statul. 

Acestea  repară școli sau construiesc școli.

Acestea repară drumuri sau construiesc drumuri.

Acestea căpușează spitale, agenții ale statului sau întreprinderi de stat.

Acestea pun băncuțe și coșuri de gunoi după cum vrea primarul.

Acestea execută software pentru tot felul de structuri ale statului.

Cei ce sug lăpticul de la vaca numită contracte cu bugetul statului stăpânesc arta parandărătului, știu să-și construiască relații până la cel mai înalt nivel, iar teama de a fi deconspirate legăturile lor de-a dreptul periculoase în derularea actelor de corupție, este spre zero, din moment ce lucrează și la vedere și nestingheriți.

O altă parte a întreprinderilor au o foarte mare parte a contractelor cu statul, dar anemic execută lucrări și pentru alți agenți din mediul privat. Participările lor la licitații este permanentă, numai că se dovedesc a fi marii câștigători în puține cazuri pentru că managerii lor nu știu să gestioneze parandărătul, iar fără acesta șansele de a intra în cărți sunt extrem de limitate.

O altă parte destul de importantă merg în bătaia vântului și profită de tot ce le iese în cale. Dă statul vauchere de vacanță, măresc și ei prețurile, fără a face nici cel mai mic efort în creșterea calității astfel încât clientul să fie cât de cât mulțumit. Dacă adusul aluatului de pâine congelat este mai profitabil decât producerea pâinii după rețete tradiționale, dă-l în mă-sa pe consumator, profitul să trăiască.

Sunt și agenți privați țepari. Nu prea mulți, dar sunt. Ei pândesc clienții naivi cărora le ciugulesc banii, după care dispar ca măgarul în ceață. Este adevărat că tărășenia nu merge decât o dată, cel mult de două ori. Legile sunt permisive și prinde hoțul, scoate-i ochii, vorba proverbului.

Numai 10% dintre agenții privați:

- muncesc din greu și cu adevărat,

- fac produse de înaltă calitate,

- corelează prețul cu calitatea,

- respectă pe client cu sfințenie,

- au inițiativă în tot ceea ce fac,

- pun suflet și profesionalism,

- se luptă cu adevărat să supraviețuiască,

- obțin profit cu multă sudoare.

Statul așa-zis capitalist ar trebui să facă legi care să deschidă drum liber acestor agenți economici privați, iar șmecherii să aibă bariere reale de a penetra, iar când chiar calcă pe bec, să fie rapid și aspru pedepsiți, mai ceva ca în Evul Mediu vrăjioarele.

N-am scris aici nimic despre marii evazioniști, despre țeparii din pix, căci ar însemna să dau nume și parcă n-am chef să fiu prin tribunale sau să pierd procese, căci cei ce s-ar regăsi aici cu nume și prenume dispun de prea multe milioane de euro ca să nu-și permită să cheștuiască cel puțin 20 de milioane pentru a plăti case de avocatură influente pentru a mă strivi. Așa că tac.
Casele de sondare a opiniei publice cu care populația este manipulată, sunt agenți privați.
Televiziunile de știri care mint de dimineața până seara, sunt agenți privați.
Ziarele care au cam dispărut datorită că vindeau stupidități și minciuni pe bani, au fost tot agenți privați.
Spoturile publicitare, bannerele și materialele promoționale din campaniile electorale unde se rostogolesc milioarde de euro, sunt tot agenți privați. În concluzie, dispariția celor 90% din profitorii relației cu statul, nu ar avea nici cea mai mică influență negativă asupra cetățenilor, ba din contră, ar da posibilitatea celor 10% din agenții economici privați autentici să se dezvolte într-un mediu economic nepoluat de hoți, escroci și profitori.

(09 noiembrie 2019)