Nevoia de dictatura

La intervale nu prea mari de timp, pe meleagurile noastre mioritice se simte nevoia de dictadura si de dictator care:

- sa restranga drepturile si libertatile oamenilor,

- sa interzica alte partide decat cel al dictatorului,

- sa dezvolte corul de laudatori si de profitori,

- sa exacerbeze cultul personalitatii,

- sa iste masuri arbitrare laude in numele dicatorului,

- sa creeze o realitate falsa pentru a masca esecurile,

- sa glasuiasca dans indicatii pretioase peste tot,

- sa joace rolul de tatuc orcrotitor al natiunii,

- sa astepte sa fie judecat si impuscat la momentul potrivit.

Sa nu uitam niciodata ca dictatorii romani au fost:

- alesi,

- aclamati,

- linsi,

- apreciati,

- laudati,

- adulati,

- aplaudati,

- aniversati,

- intronati,

de catre intelectuali, dar si de catre ceilalti, caci fiecare a cautat sa ia de la dictatura un oarece profit. Ceea ce trebuie remarcat se leaga de faptul ca fiecare dictatura a sfarsit cu un fas penibil, dar faptul ca cei vinovati de perpetuarea ei nu au patit nimic, desi la noi trasul in teapa, spanzuratoarea, arsul pe rug, ghilotinarea, torturile cele mai teribile au fost exersate cu mare placere si cu larga participare a unor gura-casca, dornici de spectacol. Despre reeducare sa nu mai vorbim, caci ea are acum forme mult mai rafinate in care manipularea se dovedeste cu mult mai eficienta, iar dictatorilor le plac:

- aplauzele fe=renetice,

- stadioanele pline,

- odele inchinate lor,

- comparative cele mai transite,

- baile de multime,

- omniprezenta in locuri regizate,

- predctibilitatea asigurata,

- lips surprizelor neplacute.

Viata surge lin si dupa 30 de ani de dezordine browniana se smite nevoia uni schimbari de atitudine, ceea ce va aduce acel suflu atat de drag noua, celor care am trait cei 25 de ani de CEAUSESCU cu epoca lui de aur, epoca dovedita a fi de tinichea.

(24 noiembrie 2019)