În liceu am învățat că marii poeți au folosit figuri de stil pentru a construi marile lor poeme. Dintre figurile de stil care mi-au rămas în minte se află metafora și repetiția, dar și despre comparațiel, alegorie, enumerație, antiteză, epitet, hiperbolă și personificare aveam exemplificări edificatoare.
Mi-a plăcut la figura de stil numită repetiție fragmentul exemplificativ:
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
( Iarna, pastel de Vasile ALECSANDRI)
De câteva zile, candidatul la alegerile prezidențiale își construiește poemele în proză folosind cu măiestrie, abundență și cu nuanțe dintre cele mai variate repetiția, având ca lait motiv acronimil PSD, format din trei consoane, care în limba română trebuie musai urmate de vocala e PeSeDe, pentru a avea o rostire agreabilă. Totul capătă dimensiuni fantastice, iar auditorul este de-a dreptul în transă când cu o dicție perfectă candidatul rostește cuvântul format din cele șase și parcă privirea sa capătă o strălucire plină de semnificații profunde care-mi amintesc de momente semnificative din istoria deceniului obsedant, galopant și trist din secolul trecut, căci acolo unde sunt poziționați unii, nu mai este loc pentru nimic, exact ca în cazul copacului falnic la umbra căruia ne crește nimic.
(16 noiembrie 2019)
No comments:
Post a Comment