Cu fiecare zi care se scurge, campania prezidentiala devine si mai interesanta. Echipele de campanie dau dovada de o creativitate debordanta si cei de pe margine nu se mai opresc din hohote de ras, ventru ca ceea ce rezulta este vesel, dinamic si mai ales epic, in contextul unui dramatism delicat, alert si colorat.
In 18 noiembrie 2019 cei doi actori s-au produs pe scene diferite, fiecare cu o regie proprie, originala, superba, definita, colaborativa, imprevizibila, caracteristica si inchegata, obtinand efecte dintre cele mai spectaculoase, care nu au scapat de ochiul critic al omului avizat de pe strada.
Am admirat spontaneitatea de mahala a unor jurnalisti care vorbeau cu femeia, dar si conventionalismul jurnalistilor care vorbeau cu barbatul, fiecare dintre jurnalisti cautand sa puncteze cate ceva in favoarea televiziunii sau ziarului de la care proveneau. Mi s-a facut mila fie de simplismul abordarilor, fie de nota fortata pe care au imprimat-o demersurilor la care s-au supus voluntar.
Formatele celor doua sesiuni de shooting au fost diferite, daca tinem seama de cum au stat actorii in scena si de pauzele spectacolului sau de spontaneitatea relicilor care veneau fie din toate partile, fie aveau directii bine stabilite de regizorul bibliotecii.
Noi avem o vorba: daca e bal, bal sa fie! Intr-adevar, bal a fost, dar nu ace tip de bal perfect, care sa-mi placa, in comparte cu ceea ce am vazut ca spectacol la Scala in 9 septiembre 2019. Se vedeau imperfectiunile, exact asa cum am vazut hamleti carpiti la balerini, decoruri rupte, improvizatii nepermise si multe alte chestii de amatori.
Mai raman intrebari la care steps raspunsuri.
Cum e cu ceasul, tanti?
Cum e cu sfertul academic de la Paris, nene?
In rest, 1.000 de ani pace, liniste si recolta adevarata de prune ventru tuica!
(19 noiembrie 2019)
No comments:
Post a Comment