Pe vremea lui CEAUȘESCU exista o emisiune intitulată Dialog la distanță, în care formațiuni artistice extrem de variate din două județe se înfruntau într-un spectacol foarte viu și de calitate. Dintr-un județ se transmitea ceva, iar ceea ce urma era din celălalt județ. Nu mai știu dacă se ac ordau punctaje, dar știu că se primeau diplome. Era o adevărată sărbătoare pentru cele două județe în acea zi de duminică la transmisiunile în direct alternative, când dintr-un județ, când din celălalt. În douăzeci de săptămâni se înfruntau în plan artistic toate județele, ceea ce ocupa în mod plăcut timpul maselor populare.
Ieri 13 noiembrie 2019 la ore de aproape maximă audiență, a avut loc tot un dialog la distanță, numai că vremurile comuniste au apus de 30 de ani, iar CEAUȘESCU este oale și ulcele.
Cele două personaje care au comunicat, fiecare în felul său, au fost Klaus IOHANNIS și Viorica DĂNCILĂ, unul președinte în exercițiu al României, iar celălalt fost prim-ministru până mai ieri.
Intervențiile celor două personalități au fost:
- previzibile,
- liniare,
- clare,
- directe,
- așteptate,
- egale,
- uniforme.
Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că nici Klaus IOHANNIS și nici Viorica DĂNCILĂ nu au verbul, cultura, debitul verbal și talentul regretatului Corneliu VADIM TUDOR, care reușea să facă din cel mai banal lucru un diamant strălucitor și să șină cu sufletul la gură un popor întreg timp de multe orie, fără a obosi. Nici pe Florin PIERSIC nu-l egalează niciunul dintre cei doi, căci dacă ar fi avut unul dintre ei capacitatea de a capta masele cum o face Florin PIERSIC, cu nuanțele vocii lui și cu gesturile sale ample, cu siguranță procentele pe acre le vedem de câteva zile ar fi fost cu totul altele. Cred că și rareș BOGDAN ar trebui să fie sursă de inspirație.
(14 noiembrie 2019)
No comments:
Post a Comment