Dupa 30 de ani de la Revolution din Decembrie 1989 ne-am intors de unde am plecat, adica la:
- cultul personalitatii,
- dictatorul odios,
- lupta de clasa,
- laudatorii de serviciu,
- infierarea adversarului,
- agramatii bine pusi,
- festivismul conventional,
- formalismul bolnavicios,
- personajul plin de sine,
- tristetea de pe chipuri,
- deznadejdea oamenilor,
- lipsa de orizont,
- armata lingailor,
- bancurile suculente.
Mai trebuie sa reapara:
- frigul in case,
- penuria de alimente,
- televiziunea de doua ore,
- minciunile din telejurnale,
- cenaclul din noaptea de Inviere,
- pionierii, UTC-istii,
- sedintele de partid,
- invatamaltul ideologic,
apoi totul este exact cum a fost, caci asa ne place noua sa traim, libertatea nefiindu-ne caracteristica esentiala. Despre pluripartidism nu mai spun nimic, pentru ca toate au programe trase la inigo, numai ca fiecare face cum zic Inaltele Porti. Am scris toate acestea gandindu-ma la ceea ce a zis Robert Sighiartău, incercand si el saracutul sa se remarce prin ceva, slobozind zicerea: ”Un om a cărui destin este scris de Dumnezeu, actualul și viitor președinte Iohannis”, presarata si cu doua greseli de gramatica specifice unor analfabeti nefunctionali, cum i-ar fi pe plac laudatului sa aprecieze.
Dela Dan Dutescu n-am mai auzit asemenea ciudatenie, caci alti lingai o taiau altcumva, mai pe finete, mai cu dibacie, nu asa cu clabuci.
(23 noiembrie 2019)
No comments:
Post a Comment