Medicina politică, azi

Îmi aduc aminte de un film românesc văzut în copilărie, în care soția unui domnitor fanariot își pusese soțul mort în fereastră spre a-l vedea lumea și să-l creadă viu. Mai îmi aduc aminte și de filmul Cidul, în care mort a fost fixat pe un cal și trimis spre groaza dușmanilor, pe câmpul de luptă. Acum, mai nou, vedem cum medicina este folosită pentru a justifica niște situații, niște atitudini, aduce în lumina reflectoarelor o nouă abordare.

Îmi aduc aminte cum și-a pus piciorușul în ghips Victor Atanasie STĂNCULESCU la Revoluție, pentru a se eschiva de la a participa cu arme și bagaje în linia a întâia. Era legendară întreaga tărășenie, pentru că generalul a reapărut viguros, călcând apăsat, în istorie pentru a fi el însuși, cel care arunca avionașe de hârtie în timp ce se citea o sentință. Viața a arătat că Victoraș, nu numai că nu a avut grijă de copilași, dar a făcut niște pași care au dus spre o direcție nefastă. El ar fi lăsat niște casete posterității, dar în opinia mea el nu avea niciodată ce să spună pentru că faptele lui au vorbit. Iar ghipsul acela l-a definit pentru totdeauna, ca nefiind în orice caz nici erou, nici viteaz, ci un laș.

Nu mai trebuie să-mi aduc aminte, ci doar trebuie să spun, pentru că întâmplarea s-a produs abia acum câteva zile. Un domn s-a retras dintr-o funcție importanță, pe un motiv medical grav, dându-și seama că indiferent ce ar face, rezultatul ar fi tot acela, adică zero, dacă nu negativ. Medicina este folosită cu insistență pentru a estompa o atitudine și pentru autoprotecție. 

Am cunoscut, citind o anumită presă, o situație în care un finanțist faimos ar fi făcut niște greșeli și legendele zic că dictatorul îl avea pe lista celor de trimis în fața plutonului de execuție. Tot legenda zice, că de frică omul s-ar fi dus și s-a internat la un sanatoriu pentru boli mintale. Acolo i s-a făcut un dosar medical care a devenit un fel de tinichea care i s-a atârnat și cu care, poveștile contemporane spun că a continuat să fie șantajat. El s-a lăsat șantajat și i-a mers relativ bine.

Cei mai mititei, pigmei cât de cât, folosesc și ei medicina în scopuri nu prea politice. Doctoratele trebuie făcute în 3 ani, în cel mult 5 ani, dar nu mai mult de această limită. Și totuși, apar niște personaje care vin cu scutiri medicale și solicită prelungiri, care li se și acordă. 

Se zice că există niște liste cu diagnostice care sunt utilizate pentru a justifica diferite situații, iar ideia de a face internări în spital sau de a face în ambulatoriu nu este străină ocrotirii unor persoane. Pârnăiașii folosesc spitalele civile sau cele din incinta sistemului pentru a evita niște situații. Unii chiar își scot măruntaiele din ei, doar, doar ar rezolva ceva.

La un moment dat abundența acestor evitări va conduce la ideia că oamenii ajung să nu mai creadă sitațiile reale. Îmi aduc aminte cum un elev a avut o anumită manifestare, nu a fost crezut, pentru că el jucase cândva un pic de teatru. Când a fost situația reală, dacă nu intervenea diriginta, care era profesoară de bilogie, elevul ar fi murit, pentru că avea apendicită, care deja ajunsese la nivel de complicații. Uneori, oamenii nu-și dau seama ceea ce fac și toate se întorc împotriva lor ca un bumerang. Sunt lucruri cu care nu se glumește.

Au fost și situații în comunism când persoanele incomode erau internate în spitale de psihiatrie și erau aduse într-o situație spre periferia societății, pentru că niciodată un nebun nu are un alt statut decât de nebun, cu acte în regulă, medicina fiind un instrument perfect în mâna dictatorilor.
Medicina politică, azi este un instrument laîndemâna tuturos pentru a-și atinge scopurile, uneori mai voalat, alteori direct, brutal și fără menajamente. Tot în scop politic, medicina este folosită pentru a menține în funcții oameni bolnavi, arătând cu acte că ei sunt sănătoși, deși a doua zi mor cu adevărat.

Îmi aduc aminte cum un prezident a fost pedepsit, lăsat fiind să zacă pe un pat de spital, numai și numai din lipsa unor protocoale speciale sau din cauză că nu existau condiții de a fi operat în siguranță, mai ales că respectivul nu prea avusese cuvinte de laudă pentru școli, fără a specifica nici nivelul și nici domeniile.  

(12 decembrie 2016)