Nu spun că-l iubesc pe profesorul Marius BĂCESCU, dar trebuie să recunosc faptul că el a scris o carte pe care eu o consider deosebit de importantă și anume Angajarea si răspunderea guvernamentală, publicată în Editura Global-Lex, din Bucuresti, în anul 2000. Acolo el are un capitol despre predarea gestiunii de către guvernul care pleacă, spre guvernil ce se va instala. Îmi aduc aminte de ce se întâmplă atunci când se instalează un decan nou sau un rector nou. Cel vechi pleacă cu totul, iar cel nou va constitui totul de lazero și la plecare va proceda la fel.
Acum în condițiile unei maxime tehnocrații, unde listele cu ceea ce s-a făcut sau nu s-a făcut sunt bine realizate, unde ONG-iștii au avut posibilitatea de a aplica tot ce au deprins din creuzetele de unde s-au inspirat și de unde au căpătat fonduri, de utilitate națională fiind, ideia de a preda gestiunea este și mai importantă. Tot timpul se vorbește de greaua moștenire fără a ști dacă are 5kg în greutate sau 5t sau cântărește cât un fulg. Predarea gestiunii este necesară, pentru a ști exact de unde s-a plecat și unde s-a ajuns. Există posibilitatea de a calcula indicatori agregați care dacă sunt bazați pe aceeași metodăa și nimeni nu se va erija în călărețul cel viteaz pe cal alb, dacă el este un jerpelit pe o mârțoagă.
Ar trebui o lege care ca și la predarea unei gestiuni la un magazin de cuieși la guvern să se întocmească procesul verbal și inventarul, ca nu cumva cineva să fugă cu ghivedele cum a făcut un premier prin decembrie 1999. Nu despre ghivece este vorba, ci de ce lasă în visterie, ce a promis și ce n-a făcut. În ideia de transparență, totul trebuie pus pe Internet.
Aș fi bucuros dacă Cioloș ar face acest lucru pentru că ar deschide calea unui mod corect de a pleca, iar eu îl știu onest și bine intenționat, deși uneori sfătuit greșit, mai dă cu bâta-n baltă.
(12 decembrie 2016)
No comments:
Post a Comment