Din nou despre grupul țintă

Sper să nu-mi răcesc gura de pomană. Managementul politic spune că înainte de orice, trebuie studiat grupul țintă, adică trebuie știut cui se adresează politicianul, pentru a face exact ceea ce trebuie ca membrii grupului  țintă să-i ofere voturile lor. Grupul țintă trebuie structurat din punctul de vedere al:

- vârstelor;

- veniturilor;

- nivelul de școlarizare;

- obiectivelor;

- nevoilor;

- idealurilor.

INS este cel care furnizează exact tot ceea ce au nevoie cei ce doresc să știe cât mai mulți politicieni care doresc să aibă abordări realiste.

Întotdeauna m-am gândit la următorul exemplu: se organizează un spectacol cu Orchestra Filarmonică din Philadelphia sub bagheta lui Zubin Mehta la Atheneul Român. În paralel se organizează la Sala Polivalentă spectacolul Miss Piranda în care vor concerta toți marii maneliști ai momentului. Ambele spectacole sunt programate pentru aceeași oră de început. Când se ridică cortina la Atheneu începe însă spectacolul cu manele. Când se ridică cortina la Sala Polivalentă apare orchestra Piladelphia și dirijorul ei Zubin Mehta. Nu vreau să-mi imaginez reacția celor două tipologii de spectatori. Cam așa stau lucrurile și când nu este respectată cerința managementului politic de a studia grupul țintă. 

Să ne imaginăm un partid care se adresează patronilor și celor cu inițiative private, care sunt 1,5 milioane de persoane. Dacă din acestia îi vor vota 1,2 milioane din cele 18 milioane de alegători de pe liste, vor obține sub 7% din voturi la o prezență de 100% sau 14% la o prezență de 50%. Numai că poporul votant este format și din muncitori, din gospodine. Fără un mesaj pentru aceștia, numai niște turmentați i-ar vota din pură întâmplare. 

Deci, la alegerile din 11 decembrie, cine a studiat grupul țintă și s-a aplecat să construiască mesaje pentru fiecare tipologie, căci electoratul este foarte neomogen, a avut de câștigat, cine nu, a pierdut și văd că nici nu se întreabă de ce s-a abătut tornada peste ei. Succesul se construiește și în cazul votului, acesta este câștigat prin voturile acordate. Niciodată un votant nu va pune ștampila pe cel care-i trage o flegmă între felinare, așa cum am văzut că a făcut un nefericit, zicând o vorbă de ocară, pe care a repetat-o ca un prostăvan și tot a repetat-o. M-am tot mirat cum se face că unui grup șintă cu 3 milioane de săraci, să li se refuze cu două săptămâni înainte de votare mărirea salariului cu vreo 20 de lei. E tot o chestie de a ignora ceințele grupului țintă, ca mod de a încălca postulatele managementului politic.  Cred că iar mi-am răcit gura de pomană, căci azi am auzit despre meritocrație ca procent de voturi într-un județ.

(12 decembrie 2016)