Ștucaturi la Casa Oamenilor de Știință, COȘ

Clădire veche fără ștucaturi nu prea există. Numai că în condițiile actuale oamenii care-și doresc ștucaturi merg, cumpără niște chestii de plastic, le lipesc pe tavan sau pe pereți și-și fac apartamentele un fel caricatural de casă boierească. La COȘ nu este așa pentru că:

• tavanul este foarte înalt;
  
• camerele sunt luminoase;
• forma camerei cere ștucatură; ștucatura este unicat.

Ștucaturile de la COȘ sunt lucrate cu migală, chiar dacă au avut niște forme în care au fost turnate. Sunt perfecte, sunt proporționale și fără cusur. La zugravii moderni se vede când nu știu să potrivească baghetele cu ștucaturi prefabricate că frunzele sunt în afara rosturilor și colțurile nu au continuitate. Mă cam îndoiesc ca meseriașii de acum 70 de ani să fi dat pe afară de știință și de diplome luate aiurea pe la universități de doi bani, dar știau meserie și-și respectau meseria. Am admirat ștucaturile de la COȘ pentru:

• finețe;
• originalitate;
• armonie;
• perfecțiune;
• bun gust.

Nu vreau să-mi imaginez cum vor arăta atunci când se va trece la renovare dacă se va proceda la utilizarea de vopsea lavabilă din reclamele Tv și la folosirea unui trafalete. Și acum se văd pe pereți mici intervenții ușor vulgare ale unora care au vrut să fixeze cu stângăcie de necalificați, probabil niște calorifere.

Casa Oamenilor de Știință este cu adevărat un monument de arhitectură după toate criteriile și necesită o restaurare tot științifică, mai ales că Academia Română nu este chiar săracă foc.

(03 septembrie 2016)