Despre Dinu SĂRARU, cine vrea să scrie are la dospoziție biografia lui și selectiv va spune fix orice. Eu mă voi limita să scriu exact despre ceea ce știu.
Dinu SĂRARU a scris romanul Niște țărani publicat în 1974 și mă laud că am avut un exemplar al cărții cu autograf, dar nu mai știu pe unde este acea carte. Proza lui Dinu SĂRARU este viguroasă și n-aș face un titlu de glorie că a scris despre pușcăriașii de la Canal, dacă și acum sunt suficienți de pușcăriași tot cam pe aceleași subiecte în temnițele din secolul al XXI-lea de la noi.
Am scris în titlu că Dinu SĂRARU este un mare om de cultură și argumentez prin faptul că el ca drirector de teatre a adun în anii negri ai comunismului piese care se jucau cu sălile pline și au făcut ca marii actori să strălucească în piese absolut memorabile cu roluri de neuitat cum s-ar mai zice. N-am s-o uit pe Olga TUDORACHE în piesa Efectul razelor X asupra anemonelor, alături de Rodica NEGREA, sub regia Cătălinei BUZOIANU. N-am să uit că în vremea când era director la Teatrul Național București a determinat punerea în scenă a piesei cu Radu BELIGAN, Marin MORARU, Gheorghe DINICĂ piesă Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion POPA pe care am văzut-o de două ori îndurând durerile de genunchi datorate ideii cretine a celui care a înghesuit rândurile de scaune la balcon să stai să împingi aiurea zidul. Regizorul Grigore GONȚA a scos din piseă cu cei trei mari actori deja un eveniment și a găsi un bilet, după ani și ani, era o problemă, chiar dacă Dinu SĂRARU nu mai era de mult director la TNB.
Aș mai vrea să sciu despre o întâlnire a lui Dinu SĂRARU, scriitorul lăudat de criticii romanului Niște țărani, care a acceptat să vină la Clubul Moxa la o seară literară pentru studenții ciberneticieni, undeva înainte de cutremurul din 1977. M-a impresionat naturalețea cu care el discuta despre lumea de atunci, despre viața lui care era redată în acel roman. L-am însoțit pe Calea Victoriei un drum și i-am spus ca am cuvinte de laudă pentru ceea ce face pentru teatru, dar și pentru cartea lui, căci știam bine ce și cum cu Slătioara, eu fiind din Pitești.
Despre ce a urmat, despre ascensiunea lui de după trilogia publicată după 1981 nu voi scrie că nu vreau.
(01 februarie 2017)
No comments:
Post a Comment