Calificativul respins

Calificativul respins reprezintă exact ceea ce se așteaptă cel mai puțin fiecare dintre noi, când este vorba de un barem. Dacă luăm în considerare curba lui GAUSS, ar trebui să acceptă, căci calificativul respins se acordă nu la mai mult de 20% dintre membri unei colectivități foarte largi. Întotdeauna, când se fac subiecte și baremuri unde se dau calificativele admis, respectiv, respins, trebuie astfel gândite încât să reflecte stările naturale ale gândirii umane, conform căreia există oameni excepționali, oameni foarte buni, oameni buni, oameni suficienți și numai o parte neînsemnată dintre oameni nu au acel nivel de pregătire care să le permită trecerea la un stadiu superior al evoluției lor profesionale. Cine face baremuri prin care selectează cu admis numai 30% dintre membri unei colectivități săvârșește o eroare impardonabilă, căci o astfel de abordare presupune nuanțări ori cu note de la 1 la 10, ori cu calificativele respins, suficient, bine, foarte bine și excepțional.
Eu am văzut toate situațile. Erau evaluatori care făceau subiecte gen prostituție intelectuală, în care 80% erau declarați respinși și cum așa ceva nu era de acceptat, intervenea prostituția prin care se schimbau ponderile răspunsurilor sau ceea ce era eronat devenea corect și alte chestii bizare, aiuritoare și de neînțeles pentru o persoană cât de cât rațională. Am văzut și situații în care nu exista niciun respins. Chiar la un Bac unde am fost președinte și la proba orală de la literatura română, s-a înregistrat o astfel de situație aberantă, ca la scris să se vadă că unii nu știau să scrie chiar deloc.

(04 aprilie 2018)