Monday, January 21, 2019

Mihail EMINESCU, poet al realismului critic

Pe când eram elev de liceu  și asta se întâmpla între 1961-1965 manualele de limba și literatura română îl prezentau pe Mihail EMINESCU ca fiind exponent al realismului critic în literatură. Ceva mai târziu au apărut cărțile despre marele poet scrise de Mihail EMINESCU, George CĂLINESCU, Zoe DUMITRESCU BUȘULENGA și Augustin Z. N. POP. Prin anul 1964 a apărut cartea Poezii a lui Mihail EMINESCU, cu desene de Ligia MACOVEI. Acolo era pezia Eu nu cred nici în Iehova, unde marele poet se definește clar:
Nu mă încântati nici cu clasici,
Nici cu stil curat și antic –
Toate-mi sunt de o potrivă,
Eu rămân ce-am fost : romantic.
Am mers la prodesoara de limba și literatura română, care-l diviniza pe Mihail EMINESCU cu poezia pe care o transcrisesem. I-am arătat-o. Nu a zis nimic. Doar a îngăimat ceva cum că poezia este scurtă și nu dovedește nimic, Mihail EMINESCU aparține realismului critic, poezia Împărat și proletar este clară ca lumina zilei. Am rămas dezamăgit. Mă așteptam să mă cheme în particular și să-mi spună ce și cum. Cred că ea m-a considerat doar un nenorocit de provocator, mai ales că vremurile erau tulburi și doamna profesoară probabil avusese de suferit ea sau cineva din familie. Abia după 1990 am judecat așa, căci am aflat de grozăviile acelor timpuri.
Să nu-mi spună mie nimeni că aici noi avem o scară a valorilor pe care o respectăm cu sfințenie, măcar în ceea ce privește reperele noastre fundamentale. Nu avem și nu vom avea vreodată atât timp cât pământul acestei țări este atât de generos încât mâncarea ne pică în gură, rostul nostru fiind doar s-o deschidem și damigenele cu țuică și vin nu se golesc niciodată, iar bodegile sun bibliotecile cu sticle frcventate cu sârguință de tot poporul.


(21 ianuarie 2019)

Fiica secretarului de partid

Am văzut și așa ceva. Fiica era studentă, iar tăticul era în moțul partidului pe instituție. Toți profesorii erau căzuți pe spate datorită calităților de excepție ale odraslei secretarei de partid pe instituție. Doamna sugerase că fiica sa este:
- silitoare,
- cercetătoare,
- o prezență,
- element educat,
- devotată cauzei partidului.
Se înghesuiau profesorii în a o solicita pe tânăra studentă să participe la cerurile științifice. Chiar se făcuse o serie de studenți unde erau concentrați profesorii blânzi, permisivi, care nu ridicau probleme și care înțelegeau că ești un student eminent doar prin simplul fapt că ești copil de barosan, de general sau de profesor universitar, eventual și cu funcții administrative sau politice. Cine prindea pe fiul sau pe fiica secretarului de partid să o conducă la diploma de absolvire, echivalentul licenței de azi, prindea pe Dumnezeu de picior, devenind imun și important la tot felul de intemperii. Știu că doar că unul meditase o nepoată a lui Nicolae CEAUȘESCU a devenit decan și cotele sale crescuseră instantaneu. Nu am avut norocul nici să am cursuri la acea serie și nici să conduc vreodată un copil de barosan sau de general sau de șef pe linie de partid. Nu am îndeplinit standardele necesare. Nici nu am regretat, căci uneori am fost în comisii de examen și aș fi roșit îngrozitor dacă aș fi pus în situații pe care le-am văzut. 
Un copil de secretar de partid pe instituție a terminat cu media 10 facultatea, iar un altul se zicea că inventase un algoritm mai ceva decât cel al lui BELLMAN-KALABA, vai mie. Ați auzit de acesastă descoperire, care n-a durat mult, căci alegerile la partid au avut loc în toamna aceluiași an?
Concluzia: și secretarii de partid cred eronat că musai odrasla lor este lovită de aripa geniului.


(21 ianuarie 2019)

Fiul directoarei de la școală

Elevul a cărui mamă este directoarea școlii beneficiază de:
- note nejustificat de mari,
- iertarea greșelilor făcute,
- laude nejustificate,
- chestii nedeontologice.
Pentru a se pune bine cu dorectoara școlii, profesorii, mai ales suplinitorii, fac pe dracu-n patru în a-l scoate pe fiul acesteia ca fiind miciul geniu din orice banalitate pe care respectivul o emană instantaneu. Este atâta slugărnicie cât nu se imaginează la unii dascăli, încât, dacă nu-și dă seama niciunul dintre părinți, la admiterea de la liceu vor înregistra cea mai dureroasă lecție. 
Profesorii îi dau elevului fiul al directorei școlii note cu două-trei puncte mai mari.
Profesorii îl ascultă pe elevul fiu al directoarei numai pe fragmente neurărind finalizarea soluțiilor.
Profesorii nu-i dau notă nici lui și nici celorlalți dacă fiul directoare nu și-a făcut temele.
Profesorii nu aduc la cunoștință directoarei necazurile pe care le întâmpină de la fiul ei.
Știu exact cum stau lucrurile și nimeni nu are cum să-mi demonstreze contrariul. Există soluție la această problemă. Celălalt părinte să vorbească cu profesorii ca toate elementele să-i fie aduse la cunoștință lui și acest părinte să ceară expres ca odrasla sa să nu beneficieze de niciun tratament preferențial, chiar dacă mămica este directoarea școlii. Punct.


(21 ianuarie 2019)

Sunday, January 20, 2019

Fiul ministrului

Am avut ocazia să am studenți de toate categoriile, unii erau fiii unor oameni simpli, așții erau fiii unor generali, dar și ai unor miniștri. Pentru mine nu a existat interesa pentru nicio categorie, eu fiind interesat de cine era studentul, adică de programarea pe care o știa și de cât lucra el la calculator, ce programe scria și de activitatea lui la cursuri și la seminarii.
Într-o bază de practică am avut ocazia să cunosc un tânăr, prin faptul că un oficial de la nivelul cel mai desus din ASE mi-a atras atenția că respectivul este fiu de ministru. Oficialul nu mi-a zis nimic mai mul știindu-mă nedus la biserică și că riposta mea ar fi fost zgomotoasă. Practica decurgea normal, până într-o zi când a venit la mine un tânăr care s-a recomandat. Crdeam că avea a-mi repoșa ceva, nici eu nu știu ce. Tânărul a venit să-mi solicite să facă lucrarea de diplomă cu mine. A și motivat, iar argumentele lui m-au convins. După terminarea facultății l-am reîntâlnit pe tânăr la o librărie. M-a condus pe jos până la Unirii la stația de metrou. Am discutat. Tatăl lui nu mai era ministru și-mi zicea multe despre câte grozăvii a trăit în facultate, dar și după. Avea un nume ceva mai particular. După căsătorie a luat numele soției și a scăpat de povara funcției tatălui. Eu am trăit într-o altă lume și nu regret că nu am știut câte aș fi realizat dacă aș fi avut o agendă cu numere de telefon ale unor părinți cu funcție ale studenților cu care am lucrat.
Morala: necunoașterea unor adevăruri elementare m-au făcut cu mult mai liber decât credeam.


(20 ianuarie 2019)

Fiul măcelarului


Înainte de 1989 nu se găsea carne în galantarele magazinelor, iar măcelăriile erau tot timpul goale. Nici muștele nu aveau ce bâzâi.
Din când în când mai soseau cantități nesemnificative de carne de vită, de porc sau de pui. Se făceau cozi imense și chiar dacă se vindea pe cartelă, tot nu ajungea. Statisticile mincinoase ale regimului comunist exprimau carnea în kilograme sau în pachete de 1/2kg pentru a fi numere mari care impresionează și pentru a fi creată senzația că s-au făcut aprovizionări cu cantități însemnate de carne. În loc să se spună 4 tone se spunea 4.000 kg. În loc să se spună 2 tone de carne de pasăre se zicea 3.000 pachete de pui preambalați.
Măcelarul nu mai era o persoană, era o instituție, căci dacă avea un fiu elev, învățătorul sau dirigintele erau oameni aranjați, nemaifiind obligați să piardă timpul cu statu la cozi la măcelărie sau la alimentara pentru a prinde un kil de carne oarecare. Tăticul măcelar știa să se poarte cu învățătoarea sau cu dirigintele în mod corespunzător, invitându-l la ore discrete să vină să-și ia cărnica de calitate, neuitând să amintească despre efortul și riscurile la care se expune. Niciodată acest părinte nu cerea nimic în schimb și nici nu era prea mirat dacă fiul său primea note mari, convins fiind că acesta învață, că este un copil deștept și conștiincios.
Am argumentele mele să subliniez că tăticul măcelar sunbânțelegea totul corect, dar era interesat să curgă totul natural, pe principiul vezi-mă cu un ochi că te văd și eu cu doi.
Morala: rezultatele la învățătură depindeau înainte de 1989 și de cel care-ți aducea la nas ritmic și gratis pachetul de carne. 



(20 ianuarie 2018)

Fiul croitorului

Pe vremea când eu eram elev, în clasă am avut un coleg al cărui tată era croitor. S-au perindat pe la atelierul de croitorie toți învățătorii mei, dar mai târzoi și mare parte a profesorilor.
Colegul meu avea numai note mari și lua tot timpul premiul întâi. De prea puține ori era scos la tablă sau pus să citească sau să recite. Știu doar că era premiantul nostru și era lăudat de toată lumea. Mămica lui dar și tăticul lui veneau des pe la școală și erau tare mândri de fiul lor. Eu eram prea mic să înțeleg cum mergeau lucrurile. Știu numai că fiul croitorului nu a terminat liceul și toată mahalaua vorbea urât despre isprăvile lui. Vremurile se schimbaseră și lumea avea alte exigențe decât să poarte haine făcute într-un atelier primitiv de cartier muncitoresc, fără ca executantul să aibă clasă, căci pe Stada Mare deja apăruse o croitorie de lux.
Morala: rezultatele la învățătură sunt influențate și de cel ce-ți face îmbrăcămintea gratis.


(20 ianuarie 2019)

Statistica, fundament al manipulării grosolane

Cu statistica se demonstrează fix, orice.
Dacă tu ai mâncat doi pui și eu nu am mâncat niciunul, se zice că îm medie, fiecare am mâncat câte un pui. Să nu uităm că statele comuniste aveau insu=itute de fac=lsificare a datelor statistice, căci nu-i așa?, comunismul trebuia înfrumusețat, pentru a-i induce în eroare pe proprii cetățeni. Despre falsificarea datelor statistice s-a vorbit și acum câțiva ani când un stat din UE a raportat la EUROSTAT date voit eronate.
Nici acum lucrurile în statele UE nu sunt roze căci alocarea fondurilor și numărul de locuri în Parlamentul European se fac după numărul de locuitori. Fiecare stat falsifică la greu recensămintele, pentru a nu pierde nici fonduri, nicim locuri în PE deși în mod real populațiile acelor state au scăzut în mod real. Dacă alocarea de fonduri ar avea alți parametri cu siguranță și realitatea ar fi alta în seriile de date statistice demografice ale UE.
Consider că atunci când se dorește utilizarea de date și metode statistice, cei ce fac acest lucru, musai:
- s- parcurgă un curs solid de statistică,
- să semneze un cod de etică al utilizării statisticii,
- să facă studii prezentând și datele primare,
- să înșire ipotezele de lucru folosite.
Se zice că populația țării noastre în 2080 va fi de 14.5 milioane de locuitori și cu siguranță, zic eu că folosind aceleași modele, în anul 4023 populația noastră va fi de zero locuitori, acest teritoriu așteptând să fie populat de migratori pe drone, pentru a se scrie și atunci o istorie, tot așa cum este cea de azi. Decidenților politici le plac numerele mari, așa cum lui Nicolae CEAUȘESCU îi plăcea să remarce că producția de aluminiu a crescut de 20.000 de ori, că producția chimică a crescut de 480 de ori, că producția agricolă a crescut de 20 de ori. Minciunile statistice îi fac și mai frumoși și mai deștepți pe unii politicieni, care chiar cred că populația nu-i vede în toată goliciunea și găunoșenia lor. Acum am văzut cum se manipulează lumea cu recursul compensatoriu, amestecând datele și trunchind analizele, după placul manipulatorilor care în acest caz s-au dovedit a fi ignoranți.


(20 ianuarie 2019)