Umilirea lui Ion ILIESCU

Ion ILIESCU a fost prezent în zilele Revoluției din Decembrie 1989 în Studioul 4 al TVRL, dar și în punctele cheie după formarea Frontului Salvării Naționale - FSN, al cărui președinte a fost. Vestea că lui  Ion ILIESCU i-a fost retras titlul de revoluționar îmi aduce aminte de un banc: se zice că în cinstea unui celebru tenor s-a organizat un concurs. La o ediție, tenorului respectiv i-a venit ideea să concureze. Spre surpriza generală, concurentul de pe locul al III-lea, după ce și-a dat machiajul jos, era însuși tenorul în cinstea căruia se organizase concursul. În Buzău sunt persoane care au certificate de revoluționari cu merite deosebite, iar Ion ILIESCU a rămas fără certificat de revoluționar. La intrarea în București, pe autostradă A1, este o plăcuță pe care scrie: București oraș martir.
Să nu se uite că Ion ILIESCU este cel care avea cunoștință de grupul semnatarilor scrisorii celor șase, adică Alexandru BÂRLĂDEANU, Silviu BRUCAN, Corneliu MĂNESCU, Constantin PÂRVULESCU, Grigore RĂCEANU. este adevărat că  Ion ILIESCU a ajuns să fie secretar al CC al PCR, dar el a fost marginalizat de Nicolae CEAUȘESCU, ajungând director al Editurii Tehnice, loc unde l-a găsit 22 Decembrie 1989. 
Ion ILIESCU este un bătrân de 95 de ani, care este supus unei cascade de umilințe inutile, dacă ne gândim prin comparație cum au fost unii ofițeri și militanți ai regimului nazist după 1945 în închisorile din Marea Britanie, Franța, Germania și nu numai. Justiția tratează cu oarecare clemență pe cei aflați la vârsta senectuții și cred că este de datoria societății să fie ceva mai atentă cu cei care-și trăiesc viața îndreptându-se natural și implacabil spre punctul terminus, căci sunt lipsiți de orice orizont și de planuri de viitor.
Morala: azi joacă ursul la mine, mâine joacă ursul la tine...
(26 martie 2025)