De ce statul este un prost administrator?

Apare întrebarea: de ce statul este un prost administrator? 
Unii doar constată: statul este un prost administrator?
Oricum punem problema, adevărul acesta este și viața ne-a demonstrat și ne demonstrează că așa stau lucrurile, pentru că oricât de nobile sunt intențiile oriunde există proprietate de stat, nu trece mult timp de la înființare și lucrurile o iau rău de tot la vale, toată lumea ridicând din umeri atunci când trebuie să răspundă la întrebarea: de ce?

Niciodată nu vom înțelege de ce statul este un prost administrator, dacă nu vom privi în oglindă ceea ce se întâmplă pe o proprietate privată și să comparăm cu ce nu se întâmplă pe o proprietate de stat, dar și să vedem ce nu se întâmplă pe o proprietate privată, dar se întâmplă pe o proprietate de stat.

În primul rând, trebuie să ne uităm la fluxurile bănești. În cazul proprietății private, banii vin doar după ce sunt vândute produse, sunt prestate servicii și numai dacă clienții sunt mulțumiți, căci clienții nu aruncă cu banii lor doar de dragul de a-i îmbuiba pe unii și pe alții.

În al doilea rând, să ne uităm la disciplină. Pentru a realiza produse de calitate și la timp sau de a executa prestări deservicii de calitate și la timp, este nevoie de disciplină, iar acolo unde este proprietate privată, toată lumea urmărește încasarea de bani, încasare de bani care este strict dependentă de disciplina cu care toți oamenii de acolo lucrează.

În al treilea rând, în mediul privat activează oameni selectați după criterii precise care fac ca producția și prestările de servicii să nu ridice probleme.

În al patrulea rând, în mediul privat lumea lucrează respectând cu strictețe proceduri.

În al cincilea rând, fiecare lucrător la oricare ar fi nivelul lui de competență are responsabilități precise și este verificat dacă și-a îndeplinit sarcinile, iar în caz contrar, toate corecțiile care se fac se răsfrâng cu claritate maximă asupra veniturilor și asupra evoluției în carieră. Toto timpul se exercită controlul și evaluarea este permanentă, cu efecte directe asupra salariului.

În al șaselea rând, cererea și oferta joacă un rol esențial în dinamica activității organizației bazată pe proprietatea privată și conectarea acesteia la nevoile pieții face ca atât decidenții cât și executanții de acolo să trăiască în fiecare moment tensiunea impusă de fiecare stadiu de derulare a proceselor de producție și a prestării de servicii, căutând soluții constructive, bazându-se pe postulatul că nimic nu merge de la sine.

În al șaptelea rând, problema riscurilor este o problemă majoră, știind că asumarea de riscuri atrage după sine direcții clare de evoluție a proceselor de producție sau a prestării de servicii, iar consecințele vin de la sine și se răsfrâng direct asupra tuturor celor ce lucrează în organizația bazată pe proprietatea privată, fie în mod pozitiv, când este vorba de un risc urmat de succes, fie în mod negativ, când riscul asumat a dus la un insucces, mai ales dacă insuccesul este major și efectele negative nu sunt atenuate în niciun fel.

În al optulea rând, profitul este singurul indicator care dă măsura eficienței organizației unde există proprietatea privată și falimentul este direcția sigură când se ajunge să se lucreze pe pierderi. Criteriile de performanță sunt esențiale și acționează brutal.

Acum trebuie privite în oglindă așa cum am zis, cum stau lucrurile acolo unde oamenii la oricare ar fi nivelul lor de competență, acționează unde proprietatea este de stat, adică a tuturor și a nimănui în aclași timp.

Banii sunt siguri și vin de la stat.

Disciplina are caracter relativ, depinzând de șefi.

Selecția oamenilor este încărcată de subiectivism.

Procedurile sunt relaxate sau opționale.

Responsabilitățile sunt diluate la maximum, iar controlul este relativizat.

Se lucrează și pe producție pe stocuri nelimitate.

Nu există riscuri din moment ce banii vin oricum.

Eficiența este dată de profit, dar pierderile se acoperă de la stat.

Toate acestea dau diferența dintre organizațiile bazate pe proprietatea privată, respectiv, cele unde proprietatea de stat este la bază și explică de ce staul este prost administrator. Existența sau absența criteriilor de performanță arată unde este organizare și unde este haos, unde este management și unde se lucrează după ureche.

(03 februarie 2025)