În vremea când eram copil, era la noi în mahala o muiere căreia celelalte muieri îi ziceau târfa și nu o scoteau din acest cuvât ori de câte ori făceau referire la ea. De multe ori am auzit pe câte o vecină zicând:
- S-a sucit, târfa dracului!
- S-a sucit, târfa dracului!
Nu am prea înțeles eu atunci ce și cum, dar punând acum lucrurile cap la cap, le înțeleg și nu oricum, le înțeleg foarte bine.
Veneau vecine la acea femeie și făceau tot felul de înțelegeri și toate plecau de la ea fericite nevoie mare. Mai trecea un timp, când venea sorocul rezolvării problemei, acea femeie, pe care o numeau ele târfă, când se întâlneau, le spunea că ceva-ceva s-a schimbat și niciuna dintre vecine nu era deloc veselă și cu voce tare zicea ca pentru sine:
- S-a sucit, târfa dracului!
Au fost foarte multe situațiile, când femeia aceea își făcea prietene cu care mergeau la târg împreună, găteau mâncare pe aceeași plită și în aceleași oale la grămadă. O făceau o dată, de două ori, de nouă ori, dar a zecea oară, acea femeie se schimba la față, trăgea oalele către ea și le alunga pe vecine din curtea ei, rămânând cu bucatele pregătite la comun, dar devenite instantaneu ale ei și vecinele concluzionau:
- S-a sucit, târfa dracului!
(24 februarie 2025)
(24 februarie 2025)
No comments:
Post a Comment