Exista un banc. Mai corect, există un banc. În iad, dracii păzeau cazanele cu zmoală clocotită în care cei pedepsiți căutau să iasă afară. Numai un drac stătea liniștit și citea o carte scrisă de unul dintre președinții noștri. Acesta este întrebat de ce nu muncește. Dracul explică faptul că în cazan se află cadre didactice și dacă unul dintre ele încearcă să scoată capul, celelalte cadre didactice îl trag la fund. Cu atât mai mult se justifică să scriu despre sabotajele subtile care apar tot timpul ca mână a destinului sau a nepărevăzutului, deși autorii au nume și prenume.
Sabotajul subtil nr. 1 se referă la cazul profesorului CD care prin tot ceea ce făcea irita pe toată lumea și-și crease foarte multe antipatii. Poziția sa politicăera foarte bună și nimeni nu cuteza să-l înfrunte și să-l tragă de mânecă. Atunci când a venit vremea să promoveze, toată lumea a fost de acord că el are toate meritele să devină profesor universitar titular. În dosarul său a apărut o problemă minoră și anume unul dintre refernți nu specificase poziția numerică a postului din statul de funcțiuni atunci când își exprima acordul ca CD să ocupe postul prin concurs. Toată lumea a fost de acord și s-a convenit ca într-o zi de marți, căci miercuri era ședința de Senat ASE, să se reunească din nou Consiliul Profesoral și să avizeze dosarul. S-a făcut îndreptarea în referat, s-au întrunit membri ai consiliului, numai că din cei 20 care dădeau jumătate plus unu, erai 19. Când mai venea unul, pleca unu și niciodată nu a fost cvorum, deci s-a ratat șansa și omul nu a fost promovat în acea iterație.
Sabotajul subtil nr. 2 se referă la cazul profesorului MB care reușise performanța să-ți pună în cap pe membrii mai multor catedre, prin lucrări publicate pe teme proprii acelor catedre, fără să fi colaborat în vreun fel cu colegi de alte specializări. Atunci când s-a făcut norma sa de concurs pentru ocuparea postului de profesor titular, MB era în culmea fericirii, căci îi devansa pe mulți dintre cei care șușoteau pe la colțuri. Când a venit ziua înscrierii, s-a văzut că în normă era și o poziție de IDD, lucru inacceptabil pentru ocuparea unui post prin concurs și candidatul MB a rămas cu ochii în soare.
Sabotajul subtil nr. 3 se referă la cazul asistentului IB care se vedea în oglindă leu deși în realitate era o biată pisică în așteptarea scoaterii postului de concurs pentru titularizarea pe poziție de lector universitar. Întotdeauna IB era cel care determina prin poziția pe care o avea cu notările la seminarii dacă un student promovează sau nu. Era în discuție atunci un student care avea activitatea la seminariile lui IB notate cu 4,97 care nu era notă de promovare zicea el, deși toată lumea îl convingea de contrariul, mai ales că examenul oral însemna totuși ceva pentru student, nu și pentru asistentul intransigent. În ziua terminării înscrierilor a apărut o surpriză interesantă, căci se înscrisese pentru a ocupa postul un cercetător științific gradul I de la un institut al Academiei RSR, cu doctorat și o listă de lucrări de un km. Așa s-a făcut că IB a pierdut concursul, iar câștigătorul de facto nu s-a prezentat niciodată să predea ca lector universitar.
Sabotajul subtil nr. 3 se referă la cazul profesorului AI care avea o gură cam mare și avea și ieșiri destul de bizare, punând pe mai toată lumea în situații delicate, căci se considera deasupra tuturor, disprețul pentru personalul nedidactic fiindu-i proverbial. La promovarea pe postul de profesor titular s-a constatat că între structura postului publicat în Monitorul Oficial și cea a postului din statul de funcțiuni al catedrei sunt diferențe, în contextul în care în MO lipsea o disciplină, ceea ce a determinat ca AI să nu se înscrie și deci a mai așteptat un an, deși cred că mare lucru nu a învățat.
Sabotajul subtil nr. 5 se referă la cazul asistentului DM care susținuse teza de doctorat, avea postul de lector în concurs și aștepta confirmarea titlului de la Ministerul Educației. Stupoare. Confirmarea nu a venit în timp util pentru că dosarul lui DM era întocmit anapoda, lipsindu-i copia diplomei de master, căci aceasta era înlocuită cu o a doua copie a diplomei de licență, deși aneca cu notele de la master exista și era la locul ei. Dosarul având viciu de formă a trebuit returnat pentru refacere și DM nu a susținut concursul de titularizare pe post de lector.
Concluzie: viața este extrem de complicată și apar situații extrem de variate în care viața complicată se complică și mai mult și la un moment dat nimeni nu va fi arătat cu degetul ca purtător al unei responsabilități că o anumită situație se întâmplă altfel decât ar fi trebuit să se întâmple și perturbă mersul firesc al lucrurilor, schimbând major cursul evenimentelor.
Morala: întodeauna trebuie să purtăm respect celor din jur, căci un sfat, o verificare și mai ales un mic ajutor exact la momentul potrivit, determină ca mersul lucrurilor să fie cel dorit de fiecare dintre noi.
(17 iunie 2020)
No comments:
Post a Comment