O șansă la un milion în managementul resurselor umane din mediul academic

O șansă la un milion în managementul resurselor umane din mediul academic este aceea în care directorul de departament îl cheamă pe tânărul admis la concursul de asistent universitar și-i spune răspicat:

- tu vei lucra la disciplinele X și Y,

- dacă vei publica, vei avea activitate didactică excelentă, în A ani vei deveni lector universitar,

- dacă vei scrie cursuri, vei cerceta în proiecte, vei publica, în lați B ani vei deveni conferențiar,

- dacă vei face teza de abilitare, vei conduce proiecte de cercetare, în Ț ani vei deveni profesor.

Sunt sigur că niciun șef de departament nu face o astfel de predicție, căci toți sunt bântuiți de incertitudini nenumărate, fără a gândi ca viața tânărului din fața lui trebuie să depindă 100% de ceea ce face acest tânăr și în niciun caz de mofturile și limitele zonei manageriale. Trebuie specificat cu claritate că omul nu este ca vinul și cu cât e mai vechi, cu atât este mai bun. În niciun caz un manager nu trebuie să spuncă:

- E prea crud să devină conferențiar...

- Abia s-a uscat cerneala pe numirea de lector și vrea să devină conferențiar?

- Să mai aștepte, căci și eu am așteptat.

orice manager, indiferent de nivelul la acre este poziționat trebuie să urmărească maximizarea eficienței activității sale în primul rând și a activității celor din jur, tot în primul rând. De aceea, el nu-și va permite să pună frână în evoluția unui tânăr, dezamăgindu-l prin modalități bizare de a condiționa promovarea, fără a defini clar criterii și modalități transparente de evaluare, care nu lasă loc niciunei interpretări sau intervenții neprincipiale, ca să nu zic niciunui act de corupție.

Acum peste 50 de ani profesorul OLARIU de la Universitatea din Timișoara a avut  astfel de discuție cu un tânăr, ceea ce m-a impresionat profund, căci șefii mei o mocirleau ca la Ploiești, umblând după cai verzi pe pereți, neinteresați de evoluția mea, dar nici de evoluția altor tineri.

(03 ianuarie 2020)