Știința nu minte atât timp cât ipotezele de lucru sunt corect construite și se pleacă de la realitate către modelare și nu invers, pentru a încorseta realitatea în modelul pe care un analist îl cunoaște și musai vrtea să-l aplice.
În Wuhan unde a început tărășenia cu COVID 19 au fost foarte multe cazuri, drept care, doar pentru că suntem în secolul alXXI-lea au fost înregistrate în baze de date ale sănătății cu multe caracteristici cabtitative și calitative ( sex, vârstă, profesie, comorbidități, tratamente, debuturi, compartament la COVID 19). Să nu-mi spună mie nimeni că nu există astfel de baze de date și OMS nu are capacitatea să le gestioneze.
Dacă OMS dispune de astfel de baze de date sau cere astfel de baze de date, acum există metode statistice de a face analize dintre cele mai speciale pentru a vedea:
- corelații dintre caracteristici,
- identificare de colectivități omogene,
- stabilirea poinderii factorilor de influență.
Încă din februarie se cunoștea cu exactitate dacă s-ar fi aplicat metode statistice simple care sunt:
- categoriile de persoane vulnerabile,
- care sunt factorii de risc la comorbidități,
- căile de diminuare a riscurilor.
Abia acum au ieșit la iveală cifre cum că *)% dintre decedații de COVID 10 sunt persoane de peste 70 de ani și dintre aceștia peste 80% sunt cei cu comorbidități, enumerându-se procente pentru bolile cardiovasculare, obezitate și diabet.
Cunoscând aceste lucruri, restricțiile din perioadele definite ca stare de necesitate, respectiv, stare de altertă, trebuiau să conțină referiri directe la toate colectivitățile deduse statistic ca având asociate riscuri în contextul COVID 19. Ceva-ceva a existat, referitor la persoanele de peste 65 de ani.
Oricum ar fi și orice s-ar zice, referirea la utilizarea de metode statistice evoluate în această problemă nu s-a făcut, drept care s-a bâjbâit într-o veselie, căci fără analiză cantitativă nu există decizie optimă, ci un empirism vulgar, brutal, incomplet și derizoriu.
(16 iunie 2020)
No comments:
Post a Comment